Acasă la Drăgan Muntean. ”Un om iubitor de oameni şi cântec tradiţional”
„Păstă mine trece-un dor/ Asta zic pân’ am să mor/ Păstă mine trece jăle/ Asta-mi spun mândrele mele”, cânta Drăgan Muntean, regretatul interpret din Ţinutul Pădurenilor. Îl revedem într-o filmare: cu coasa-n mână, urca molcom coastea înflorită, iar vocea sa caldă şi puternică umplea locul de muzică şi voie bună. Cine s-ar fi gândit atunci că omul care ducea în lumea largă melodiile, portul şi tradiţiile locului avea să se ducă în veşnicie atât de devreme?!
În Poieniţa Voinii, satul în care s-a născut la 18 aprilie 1955, oamenii şi-l aduc aminte cu drag şi trebuie doar timp să ai, să rămâi la depănat istorii vechi şi faine. Nana Armina are 87 de ani şi povesteşte că l-a văzut crescând pe Drăgan Muntean: „Era copil încă când s-o dus la Deva, şi al meu şi dumnealui. Se ducea şi la oi când era copil, să ducea la lucru şi cânta pă câmp, era durduliu şi blonduţ. Mama lui, Valeria, şi cu mine am fost amândouă cântăreţe, cântam „Bradul” la morţi. Mama lui cânta bine, chiar foarte bine şi el cânta multe cântece de pe la noi”, spune femeia. Tot Nana Armina i-a cântat, alături de alte femei din sat, răscolitorul cântec funerar, după ce Drăgan s-a stins, în urmă 22 de ani. Pădurenii îi spun doar „Drăgan” – pentru ei „Drăgan” a fost şi a rămas fala lor.
„Floare mândră a florilor/ Eu cânt pădurenilor/ Cântec ce am învăţat/ Când eram copil în sat…”, doinea Drăgan, într-o melodie lansată în anul 1996. Nu a cântat doar pădurenilor, ci a cântat despre ei lumii întregi: din Poieniţa Voinii, în Bucureşti, de la nunţi, la festivaluri ori concerte în toată Europa, Statele Unite şi Australia, de la emisiuni tv, pe discuri vinil sau casete. Milioane de oameni i-au ascultat vrăjiţi învârtitele sau au lăcrimat sub chemarea doinelor în armonii strunite de harul unuia dintre cei mai mari interpreţi pe care i-a avut vreodată Ardealul.
„Fără Drăgan Muntean, pădurenii nu ar fi ceea ce sunt astăzi”, recunosc etnologii care mai au multe de înţeles despre oamenii aceştia care trăiesc între cer şi pământ, pripăşiţi în lungul văilor adânci sau risipiţi fără teamă pe coastele Ţării Pădurenilor. „Până la Drăgan Muntean, inima pădurenimii era în Lelese, însă puterea şi talentul lui Drăgan au mutat inima aici, între Poieniţa Voinii şi Ghelari”, este convins cercetătorul Marcel Lapteş. Omul care a adus inima pădurenimii după sine, are acum dedicate în satul natal o casă memorială-muzeu, un cămin cultural şi un festival-concurs de renume la Deva. „Drăgan este un simbol al ţinutului, a făcut cunoscută Ţara Pădurenilor în ţară şi peste hotare, până în Australia a ajuns şi a prezentat cântul şi portul pădurenesc, spiritul pădurenesc. A fost cred eu cel mai iubit dintre pădureni. El nu mai este acum printre noi, dar pluteşte, pe aici, deasupra noastră şi, întotdeauna în mijlocul verii, când se face festivalul lui, la Poieniţa Voinii se strâng pădurenii şi toţi cei care vor să-i poarte mai departe numele. Asta a însemnat Drăgan pentru ţinut şi pentru toţi cei care iubesc folclorul românesc”, spune fostul director al Muzeului Satului, etnologul Rusalin Isfănoni, originar din comuna Topliţa, un om foarte iubit, care deschide întotdeauna porţile şi inimile săetenilor din aceste locuri. A plecat şi el din pădurenime precum Drăgan, dar nici unul nu a uitat de ce au lăsat acasă, de obiceiuri şi datini. Unul le-a descris în cartea „Pădurenii Hunedoarei”, altul le-a cântat tuturor.
„Oameni harnici şi voioşi/ Aşa-s pădurenii toţi/ Să-i cunoască toată ţara/ Că-s de-aici din Hunedoara…” Pădurenii nu l-au uitat, la fel oamenii care l-au auzit cântând măcar o dată. Din publicul venit la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului concurs „Drăgan Muntean”, Florica Lupşan îşi aminteşte plină de emoţie: „L-am cunoscut de când era elev, cu un an mai mare decât mine la Liceul Pedagogic. Îmi amintesc cum cânta şi umbla peste tot cu taragotul lui. Mare talent era, îmi dau lacrimile de fiecare dată când mă gândesc la el şi la ce au pierdut locurile noastre.” În semn de respect pentru muzica lui şi omul cu care a făcut stagiul militar la pompieri, deveanul Dorin Olariu i-a meşterit în lemn casa părintească în miniatură şi o oferă ca premiu special unuia dintre tinerii interpreţi înscrişi la festivalul-concurs ce poartă numele interpretului.
Casa Memorială Drăgan Muntean din Poieniţa Voinii este locul unde a crescut cel care a devenit cel mai cunoscut interpret al pădurenilor. Acum adăposteşte atât diplome obţinute de Drăgan Muntean, tablouri şi fotografii din viaţa artistului, cât şi straiele purtate sau primite de acesta. Mai mult, în încăperi, a fost amenajat şi un mic muzeu cu obiecte ţărăneşti din zonă – mobilă veche, blide, ştergare ţesute, dar şi vestitele cămăşi bogat ţesute, ceapse şi podoabe care au dus şi ele faima ţinutului. „Toată lumea se uită la straiele de femei care sunt foarte frumoase şi bogat cusute, dar eu vă îndemn să priviţi un pic cusătura cu mătase a celor bărbăteşti. Femeile de aici spun că, la o asemenea cămaşă, lucrul dura şi un an! Priviţi ce lucru migălos este aici!”, exclamă Cornel Daniel Hăljoni, custode al locului administrat de Direcţia Generală de Administrare Monumente şi Promovare Turistică Hunedoara, un tânăr care are mare grijă de toate obiectele din casa muzeu „Drăgan Muntean”.
Aici au ajuns, în acest an, şi participanţii la festival, pentru că organizatorii evenimentului şi-au dorit ca aceştia să cunoască mai multe despre „Doinitorul Ardealului”, dar şi zona pe care a făcut-o vestită în ţară. „Drăgan Muntean s-a născut aici, în 18 aprilie 1955. Şi-a dorit foarte mult încă din copilărie să facă cunoscută această zonă. Cred că cea mai mare calitate a lui a fost că nu a uitat de unde a plecat. Şi-a dorit foarte mult să revină acasă chiar dacă era deja un nume mare, interpret foarte cunoscut în lumea cântecului popular, să revină şi să aducă aici parte din ţară, în pădurenime, să îi cunoască lumea pe aceşti oameni, aici, la ei acasă. El s-a străduit foarte mult ca acel Festival al pădurenilor să se desfăşoare în satul lui natal, să vină aici TVR, colegii lui de cântec şi să le arate tuturor ce frumos este ţinutul pădurenilor. A plecat la Deva, unde a absolvit Liceul Pedagogic şi a fost pentru o scurtă perioadă de timp, învăţător – în primul an, la Bretelin, în comuna Veţel. A urmat şi o carieră militară, a intrat în structurile Poliţiei Române, unde a activat până când a decedat, la 47 de ani. Drăgan Muntean reprezintă foarte mult pentru folclorul şi cultura tradiţională din judeţ”, a povestit Ciprian Roman, manager al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Hunedoara, în faţa participanţilor la festival.
Cea mai emoţionată a fost însă celebra celebra realizatoare tv, Elise Stan, care a scris minute în şir în Cartea de onoare şi a vorbit, cu vocea prinsă în lacrimi, despre interpret: „Categoric Drăgan Muntean a făcut cunoscut cântecul de aici, din zona pădurenilor. Pentru noi, în momentul în care a apărut în emisiunile doamnei Mărioara Murărescu, la „Tezaur Folcloric” a fost o noutate. Sigur, îl mai cunoscusem pe Augustin Oană, deasemeni purtător de cântec pădurenesc, dar Drăgan Muntean a venit cu ceva nou – a reuşit să emoţioneze prin toate doinele lui şi nu degeaba a fost numit „Doinitorul pădurenilor”. Transmitea o încărcătură emoţională nemaiîntâlnită, reuşea să ajungă la inimile tuturor românilor. Drăgan Muntean, mai ales prin doinele lui, reuşea să mângâie sufletele oamenilor. L-am cunoscut foarte bine pentru că am realizat cu el un film rămas în arhiva TVR şi numeroase filmări. Aici, în curtea casei sale, am filmat „Sara bună, bade Ioane”. Sunt multe, multe amintiri. Chiar vorbisem cu el, ne-a dat telefon, chiar înainte cu o seară înainte de a se întâmpla nefericitul accident cerebral, care, până la urmă, la trimis în veşnicie.”
Copilul Drăgran Muntean cânta de mic. A debutat pe scenă la un concurs între comunele Bunila şi Cerbăl. Pe când împlinise 10 ani, vocea lui a fost remarcată pe parcursul unei emisiuni la postul naţional de radio. După un sfert de secol, s-a întors în pădurenime şi Daniela Băcilă, redactor muzical la Radio Timişoara, care scria: „18 aprilie, de ziua lui Drăgan Muntean, suntem la el acasă, la Poieniţa Voinii. Ar fi împlinit 69 de ani, doar 69 de ani…” şi mărturisea: „Am simţit prezenţa lui Drăgan Muntean la fel de vie, de puternică, este emoţionant.”
Drăgan Muntean a urmat cursurile Şcolii de Muzică din Deva, secţia clarinet, între anii 1966-1970, apoi a urmat Liceul Pedagogic, absolvit în 1975, a fost membru al ansamblului „Pădureanca” al judeţului Hunedoara şi „Silvana” al Casei de Cultură Deva. A fost învăţător în satul Bretelin, apoi, la Şcoala Generală nr. 6 din Deva, în anii 1979-1988, după care a devenit profesor la Şcoala Populară de Artă până în 1992. S-a înscris pentru prima dată la concursul “Floarea din grădină” în 1976, când a fost respins, dar s-a reînscris, în 1987, moment când a reuşit să câştige concursul. A condus Ansamblul Ciocârlia al Ministerului de Interne între 1992 şi 2002. A participat la numeroase festivaluri unde reuşea să ridice publicul în picioare, dar şi la numeroase emisiuni tv. Prof. dr. Elise Stan îşi aminteşte: „Era un om absolut remarcabil, un om iubitor nu doar de ce înseamnă frumos şi calitate, dar era un om iubitor de oameni şi asta l-a făcut să fie apropiat şi de cântecul tradiţional, şi de folclorul românesc. L-am cunoscut în vremea când era la Bucureşti şi a fost mult timp director al Ansamblului Ciocârlia, când a realizat multe lucruri importante. Faptul că acum încă se vorbeşte despre el este un lucru care spune multe! Se spune că un om moare numai atunci când nu se mai vorbeşte despre el, ori despre Drăgan vorbesc nu doar locuitorii ţinutului şi ai judeţului, vorbesc toţi românii. Memoria lui este vie şi pentru asta merită laude cei care au înţeles că personalitatea unui mare artist trebuie respectată, preţuită şi promovată. Eu le mulţumesc nu doar ca specialist, ci ca om care l-a cunoscut şi l-a preţuit pe Drăgan Muntean”.
Reîntoarsă după 23 de ani în Poieniţa Voinii, în calitate de preşedinte al juriului, Elise Stan a povestit despre prima ei inviaţie în Ţara Pădurenilor: „Filmam atunci emisiunea „O vedetă populară” şi l-am avut ca protagonist pe Drăgan Muntean. El m-a adus aici! Mi-a spus: „Doamnă, dacă vreţi cu adevărat să faceţi un film cu mine, haideţi la mine acasă!” Atunci am realizat un film cu echipa Televiziunii Române, nu doar cu el, ci şi cu toţi oamenii acestor locuri, care sunt nişte oameni frumoşi, nu doar la chip, ci şi la suflet. Am filmat atunci şi o şezătoare, chiar aici, în acest loc. Sigur, la vremea aceea nu arăta chiar aşa cum arată astăzi, motiv pentru care trebuie să aduc felicitări şi laude celor care s-au ocupat ca să avem acum un adevărat muzeu, Casa memorială Drăgan Muntean. Este o încărcătură emoţională foarte puternică pentru mine să păşesc din nou, în acest muzeu înfiinţat chiar de Drăgan. Chiar atunci îl terminase de aranjat, în anul 2001. Acum este îmbogăţit cu mai multe elemente definitorii pentru locuitorii ţinutului.” Drăgan a colaborat cu mulţi interpreţi renumiţi din ţară precum Nicolae Furdui Iancu, Veta Biriş, Mariana Anghel, dar era tare bun prieten cu Ioan Bocşa, alt interpret renumit al Ardealului: „Mi-au rămas în minte vorbele maestrului Ioan Bocşa, care în aprilie, imediat după moartea lui Drăgan, la nişte filmări la care ar fi trebuit şi el să participe, la o emisiune despre masa de Paşti, Ioan Bocşa spunea: „Nu credeam că pot ajunge/ Să pot şi cânta şi plânge”. Plângem cu toţii!”, spune Elise Stan cu vocea încărcată de lacrimi.
„Doamne, atâta mi-i de greu/ Am plecat din satul meu/ Lume multă-am întrebat/ Oare cin m-o blăstămat?/ M-aş întoarce/ N-am la cine/ În ogradă, n-am pă nime.” La intrarea în Casa memorială, străjuie o cruce de marmură albă: „În amintirea celui care a fost Drăgan Muntean” 1955-2002. Soţia sa, Mioara Muntean, povesteşte : „Aici când vin, la orice lucru mă uit, îl văd pe el. O iubit extraordinar de mult Ţinutul Pădurenilor, oamenii şi pe cei de aici din sat, el le-o fost tare drag – când ajungeam aici cu maşina, nu exagerez, dar cred că jumătate din sat se strângea în zece minute, în curte, să-l vadă pe Drăgan, al lor”.
Pe 12 aprilie 2002, interpretul a suferit un accident vascular cerebral şi a intrat în comă de gradul patru. Nu a mai apucat să participe la petrecerea din căminul cultural de la Leşnic unde urma să le cânte oaspeţilor, pe 18 aprilie 2002, de ziua sa. Pe 20 aprilie 2002, într-o unitate medicală din Târgu Mureş, Drăgan Muntean trecea în veşnicie. În 20 de ani de carieră a reuşit însă să facă celebre cântecele şi obiceiurile pădureneşti în toată lumea. Lăsa în urma sa mai multe discuri şi casete înregistrate, două lucrări publicate – „Cântecul doinit. Portul şi jocul din Ţinutul Pădurenilor” şi „Mesageri ai cântecului transilvănean în Australia” -, o mulţime de participări la festivaluri, interpreţi precum Bogdan Toma sau soţii Cornelia şi Lupu Rednic, pe care i-a sprijinit în carieră şi o nepoată, Maya, care urcă cu bucurie pe scenă şi poartă mai departe cântul locurilor.
Festivalul Pădurenilor este înfiinţat de Drăgan Muntean pe „scheletul” unei alte sărbători numită „Cântec, joc şi dans pădurenesc”, care se ţinea în mai multe locaţii din judeţ, dar interpretul a reuşit să aducă festivalul pe Dealul Cornetului, la intrare în satul său drag. Drăgan Muntean a adunat oamenii de pe văile şi coamele Munţilor Poiana Ruscăi şi a adus în faţa ţării un neam care a minunat românii: pădurenii.
Laura OANA
GALERIE FOTO
