Scleroza multiplă – Semne ale bolii care pot începe cu ani de zile înainte de a se pune un diagnostic

Scleroza multiplă este o boală neurologică în care sistemul imunitar atacă mielina, învelişul protector al fibrelor nervoase, care joacă un rol esenţial în răspândirea impulsurilor nervoase între creier şi organele periferice.

În Franţa, 120.000 de persoane sunt afectate de SM, a cărei gestionare s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii zece ani.

Din păcate, nu există încă niciun tratament curativ – şi nici o soluţie terapeutică pentru cei 15% de pacienţi cu o formă progresivă.

Dar ce s-ar întâmpla dacă se dovedeşte că mecanismele biologice care cauzează scleroza multiplă sunt declanşate cu ani înainte de diagnosticul clinic?

„Una dintre dificultăţile majore ale sclerozei multiple este că nu observăm o corespondenţă strictă între gravitatea leziunilor de pe fibrele nervoase şi simptomele pacienţilor. Acest lucru limitează considerabil capacitatea noastră de a prezice evoluţia bolii”, explică într-un comunicat, prof. dr. Céline Louapre, neurolog la Spitalul Pitié-Salpêtrière al Universităţii Sorbona, şi şefa centrului de investigaţii clinice de la Institutul Creierului din Paris, autoarea studiului.

Provocarea în prezent este de a detecta boala cât mai devreme posibil, cu mult înainte ca leziunile să fie vizibile la RMN, în speranţa de a întârzia apariţia dizabilităţii, menţionează ea.

Mai multe studii au sugerat deja că, la unii pacienţi, simptomele subtile au fost prezente cu până la zece ani înainte de diagnostic.

Echipa de la Sorbona şi-a propus să cuantifice acest fenomen la scara populaţiei pentru a defini cu rigurozitate o „fază prodromală” a sclerozei multiple, adică o perioadă în care boala se instalează discret.

În plus, o mai bună înţelegere a simptomelor timpurii ale sclerozei multiple i-ar putea ajuta pe cercetători să identifice momentul exact în care începe procesul inflamator care provoacă leziuni în sistemul nervos central.

Cercetătorii arată în noul studiu că, la scara populaţiei, frecvenţa unor tulburări precum depresia, constipaţia şi infecţiile urinare este asociată cu un diagnostic de scleroză multiplă cinci ani mai târziu.

Echipa a constatat, de asemenea, că problemele sexuale şi infecţiile vezicii urinare, sau cistita, sunt mai probabile la persoanele care dezvoltă ulterior SM.

Afecţiunile au fost, de asemenea, mai susceptibile de a apărea la persoanele care au avut alte boli autoimune, lupus şi boala Crohn.

Aceste rezultate conturează o fază prodromală a bolii, dar, în acest stadiu, nu permit dezvoltarea unei tehnici de detectare timpurie, deoarece aceste afecţiuni sunt comune şi ar putea fi, de asemenea, semne ale altor boli, scriu autorii.

Totuşi, această informaţie ar putea fi utilă pentru persoanele care prezintă un risc mai mare de a dezvolta SM, cum ar fi persoanele cu antecedente familiale ale bolii sau cele care prezintă semne de SM la scanările cerebrale, dar nu au niciun simptom al bolii, spune dr. Celine Louapre.

La studiu au participat 20.174 de persoane nou diagnosticate cu SM, care au fost comparate cu 54,790 de controale fără SM (3 controale pentru fiecar caz de SM), 30.477 de persoane cu boala Crohn şi 7.337 de persoane cu lupus.

SM, boala Crohn şi lupusul sunt toate boli autoimune care afectează femeile mai des decât bărbaţii, şi adulţii tineri.

Cercetătorii au folosit baza de date a dosarelor medicale pentru a vedea dacă participanţii au avut oricare dintre cele 113 afecţiuni şi simptome în cei cinci ani înainte şi după diagnosticarea lor, sau înainte de a fi comparate cu persoanele care nu au avut o boală autoimună.

Folosind fişe medicale anonime din reţeaua britanică Health Improvement Network (THIN), echipa a analizat traiectoria de sănătate a acestor pacienţi, concentrându-se pe frecvenţa a 113 simptome şi boli comune pe parcursul a cinci ani înainte şi cinci ani după diagnosticare.

O perioadă de referinţă similară a fost utilizată pentru pacienţii de control fără boală autoimună.

Cercetătorii au observat că cinci simptome au fost asociate în mod semnificativ cu un diagnostic ulterior de scleroză multiplă: depresia, tulburările sexuale, constipaţia, cistita şi alte infecţii ale tractului urinar.

„Această asociere a fost suficient de robustă la nivel statistic pentru a putea afirma că acestea sunt semne de avertizare clinică timpurie, probabil legate de leziuni ale sistemului nervos, la pacienţii care vor fi diagnosticaţi ulterior cu scleroză multiplă”, explică prof. dr Céline Louapre.

Ea a precizat că, suprareprezentarea acestor simptome a persistat şi chiar a crescut în cei cinci ani de la diagnosticare.

Astfel, studiul a descoperit că persoanele cu SM au avut cu 22% mai multe şanse de a avea depresie cu cinci ani înainte de diagnosticul lor decât persoanele fără SM.

Acestea aveau cu 50% mai multe şanse de a avea constipaţie, cu 38% mai multe şanse de a avea infecţii ale tractului urinar, cu 47% mai multe şanse de a avea probleme sexuale şi cu 21% mai multe şanse de a avea cistită, sau infecţii ale vezicii urinare.

În ceea ce priveşte depresia, 14% dintre persoanele cu SM aveau reţete pentru antidepresive cu cinci ani înainte de diagnostic, comparativ cu 10% dintre persoanele care nu aveau SM.

La cinci ani după diagnostic, 37% dintre persoanele cu SM aveau reţete de antidepresive, comparativ cu 19% dintre cei fără SM.

„Desigur, nu toţi cei care au aceste simptome vor ajunge să dezvolte SM”, a declarat Louapre, care a adăugat că, aceste semne timpurii arputea ajuta la înţelegerea mecanismelor biologice care au loc în organism înainte de apariţia simptomelor reale ale bolii.

Doar o mică parte dintre persoanele care se confruntă cu depresie, probleme sexuale, constipaţie şi infecţii ale tractului urinar vor fi diagnosticate cu o boală autoimună câţiva ani mai târziu.

Dar la populaţiile cu un risc specific – de exemplu, în anumite forme familiale de scleroză multiplă – aceste semne vor contribui la avertizarea timpurie şi, poate, vor conduce la o intervenţie terapeutică, spun autorii.

O limitare a studiului a fost faptul că nu au fost disponibile date pentru alţi factori care ar putea influenţa riscul indivizilor de a dezvolta SM, cum ar fi nivelul de educaţie, etnia şi statutul socio-economic.

Studiul a fost sprijinit de Agenţia Naţională de Cercetare din Franţa.

Academia Americană de Neurologie (AAN) este cea mai mare asociaţie de neurologi şi profesionişti în neuroştiinţe din lume, cu peste 40.000 de membri.

AAN este dedicată promovării unei îngrijiri neurologice de cea mai înaltă calitate, centrată pe pacient.

Un neurolog este un medic cu pregătire specializată în diagnosticarea, tratarea şi gestionarea tulburărilor creierului şi ale sistemului nervos, cum ar fi boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral (AVC), migrena, scleroza multiplă, comoţia cerebrală, boala Parkinson şi epilepsia.

news.ro