Avem o Patrie. Ce facem cu ea?
***
„Peste tot, oamenii, în marea lor majoritate, își iubesc patriile nu neapărat pentru că sunt mari sau bogate ori prospere, ci pentru că sunt ale lor. România – bună-rea – este a noastră și de noi depinde dacă va fi mai primitoare și mai atractivă.”
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
***
Prima noastră vacanță în Delta Dunării a fost un amestec de dulce și amar. Ne-a binecuvântat Dumnezeu, coborând acolo, pe Pământ, un colț din Rai.
Mâna celor care investesc acolo, în mare parte localnici, sfințește și mai mult locul. De la casele mai mari sau mai mici, multe dintre ele cu acoperiș de stuf, în care localnicii îi găzduiesc pe turiști, la borșul, storceagul, saramura de pește și plăcinta dobrogeană, la bărcile de pescar cu vâsle sau cu motor care străbat canalele, totul vorbește despre ospeție și despre drag de oameni.
Mâna administrațiilor locale lipsește. Infrastructura în Sfântul Gheorghe este praf și pulbere. Primarul, aflat la al treilea mandat, asfaltează doar pe hârtie străzile de pământ, nici măcar pietruite. Nici nu vreau să mă gândesc cum se circulă pe ele în sezonul ploios. Îi întreb pe cei care îmi spun asta de ce l-au votat. Îmi răspund că nu l-au votat. N-au votat.
Am auzit acolo, la tot pasul, numele lui Ceaușescu:
„Ceaușescu curăța canalele, nu le lăsa să colmateze. Ăștia de acum numa’ s-au făcut că fac lucrări… Abia acum doi ani au desfundat pe bune un canal pe aici”.
„Ceaușescu avea, în Deltă, organizate piscicultură și zootehnie. Când nu lucrau la întreprinderea „Piscicola”, pescarii lucrau în fermele de animale. Acum, vitele trăiesc în semi-sălbăticie. Își iau localnicii de la ele lapte cât pentru consum propriu și mai taie câte un vițel. Sistem de colectare lapte? Nici vorbă!”.
„Pe vremea lui Ceaușescu se controlau populațiile de cormorani prin campanii de înțepat ouăle în cuib. Acum au împânzit Delta. Praf fac peștele! Copacii în care își fac cuiburi se uscă din cauza excrementelor lor. Guvernul și ONG-urile îi protejează. Numa’ pe noi, oamenii locului, nu ne protejează nimeni. Ne descurcăm cum putem.”.
„Ceaușescu n-ar fi permis așa ceva! Cum să-i lași pe ucrainieni să sape pe brațul Chilia? Care 5 metri adâncime?! Sapă la 11 metri, iar înțelegerile sunt făcute din 2015… Iar dacă-i lași pe ei, cine ne împiedică să săpăm și noi? Dacă nu aducem apă proaspătă pe canalele noastre, moare tot, peștii nu mai depun icre și se colmatează canalele. Dunărea se varsă în mare la Sfântu Gheorghe cu doar doi metri adâncime…”.
Cherhanale, campinguri, stație de prelucrare nisip, toate înfloritoare „pe vremea lui Ceaușescu”, au fost distruse, au ajuns ruine.
Așa vorbesc oamenii în Deltă. Dar își iubesc locul. Spun că n-ar putea trăi în altă parte. Am văzut aici tricolorul arborat parcă mai des decât în alte părți din țară.
Avem o Patrie. Ce facem cu ea?
Eleonora Carmen Hărău
