RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Anul 2022 în 30 de minute de lectură (II)

IULIE 2022

Oficial. România primește 31,5 miliarde de euro până în 2027 fonduri de coeziune

Comisia Europeană a anunțat, luni, oficial, că a aprobat Acordul de Parteneriat cu România, privind fonduri europene în valoare totală de 31,5 miliarde de euro, pe care țara urmează să le primească prin Politica de Coeziune a UE pe perioada de programare 2021-2027. România este al 18-lea stat UE care a reușit să obțină aprobarea CE pentru Acordul de Parteneriat 2021-2027, din totalul de 27 de țări membre. Acest document programatic este foarte important și este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru ca România să poată atrage noile fonduri europene. Guvernul mai trebuie să obțină de la CE și aprobarea asupra tuturor programelor operaționale prin care va trage banii europeni, precum și să-și definitiveze cadrul instituțional, care să conțină inclusiv autoritățile de management acreditate. Banii există deci, însă ce-i mai greu de abia acum începe: scrierea de programe eligibile pentru atragerea lor. Temele asumate de România pentru a fi finanțate sunt ambițioase. Este vorba de creșterea competitivității economice și a nivelului de digitalizare (4,33 mld euro), economia verde (6,75 mld. Euro), sistem de sănătate modern (2,3 mld. euro), transport durabil (7,2 mld. euro), locuri de muncă, combaterea sărăciei, instruire (7,2 mld. euro) și pescuit durabil (162,3 milioane euro).

 Anul secetei. Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură

Și într-adevăr, după pandemie, a venit războiul, iar acum, de ultimă oră, ne confruntăm cu o secetă cum n-a mai fost de zeci de ani. Românii nici nu mai țin minte de când s-a mai vorbit în țară de raționalizarea consumului de apă. Dar iată că de luni, furnizarea apei este restricționată în peste 200 de localități din 17 județe, din cauza secetei, iar 345 de localități din 11 județe au fântânile secate parțial. Conform Administrației Naționale „Apele Române” (ANAR), deocamdată, apa este suficientă pentru toți beneficiarii care se alimentează centralizat din sursa de apă de suprafață. Adică, volumele de apă din principalele lacuri de acumulare asigură necesarul de apă brut pentru toți beneficiarii care se alimentează în regim centralizat din sursa de apă de suprafață. În principalele 40 de lacuri, este disponibil un volum de apă de 3,35 miliarde de mc de apă, iar coeficientul de umplere este de 77,36%, ceea ce reprezintă însă în scădere față de perioada anterioară. Seceta afectează și producția agricolă în acest an. Din cele 80 de secțiuni de monitorizare a secetei hidrologice, la 19 secțiuni s-au înregistrat debite sub cel minim necesar pentru satisfacerea cerințelor sub aspect cantitativ, în bazinele Someș-Tisa, Banat, Olt și în special în bazinul hidrografic Siret și Prut-Bârlad. În afara secțiunilor de monitorizare a secetei, în secțiunile a 20 stații hidrometrice din râuri, sunt secate (Someș-Tisa 4, Crișuri 8, Siret 2, Prut 6), mai spune instituția.

În sfârșit! ”Sensibilitățile românilor” luate în seamă în politica externă

Ungaria, de la cel mai înalt nivel, construiește de ani de zile un proiect propagandistic amplu în care se împletesc gesturi și declarații politice (de notorietate harta Ungariei Mari postată de premierul maghiar Viktor Orban pe Facebook – foto), investiții masive în Ardeal și discriminarea pozitivă a cetățenilor români de naționalitate maghiară (cetățenie maghiară pentru ungurii din România, model adoptat și de Putin după invazie pentru ca cetățenii ucraineni să devină cetățeni ruși). Scopul este picurarea în memoria colectivă a teoriilor revizioniste în care Trianonul e depășit, Ungaria Mare are o legitimitate istorică, iar Transilvania e doar flotantă ca parte a României de azi. Astea sunt ”sensibilitățile” Ungariei de azi. De ani de zile ele sunt enunțate public fără ca de la București să auzim vreo replică cât de cât remarcabilă, dacă nu tranșantă și de forță. De aceea, declarația recentă a ministrului de Externe român, creează un precedent de luat în seamă. Într-o ieșire în media, dl ministru Aurescu a spus că a discutat cu omologul său maghiar despre vizitele private ale oficialilor maghiari în România și despre tabăra de vară de la Tușnad care va avea loc săptămâna viitoare și unde premierul Viktor Orban probabil va participa. Oficialul român a precizat că i-a spus ministrului maghiar „care sunt sensibilitățile României și așteptarea ca discursul public să se încadreze în parametrii pe care îi știm deja”. Aici, declarația ministrului de Externe român e puțin neclară. Dacă parametrii cunoscuți sunt cei de ultimă oră stabiliți între cei doi miniștri de externe atunci va fi bine. Dacă însă parametrii sunt cei consacrați în ultimii ani, atunci discursurile oficialilor maghiari la Tușnad vor răvăși din nou nostalgiile pentru Ungaria Mare, cultivând și pe mai departe învrăjbirea dintre români și maghiari. Rămâne de văzut în ce măsură Viktor Orban ține cont de avertismentul dat de București privitor la sensibilitățile românilor.

Un brand al Republicii Dragnea se întoarce! Daea, uns ministrul Agriculturii!

Din cele patru litere ale numelui său, trei sunt vocale. De aceea poate, proaspătul uns ministru al Agriculturii, dl Petre Daea, e un personaj politic, așa, mai pe vocal! Zicerile sale de ministru al terenurilor arabile, cormoranilor de piscină și tomatei din Guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă au făcut istorie în media. Practic, dl Daea, cu aerul său inofensiv de sfătos prețios, a fost cumva, clovnul implicit al Republicii Dragnea, de care s-a lipit de câte ori a avut ocazia. Ca brand al acelei perioade, repunerea dlui Daea pe funcția de ministru, dă un nou mesaj pentru fanii „unei noi politici” în România: puneți-vă pofta în cui! Propunerea dlui Daea pentru funcția de ministru la Agricultură, a fost o aroganță bine calculată a PSD. Să privești o gălușcă ca dl Daea înghițită din nou la Cotroceni, e ca o lovitură sub centură pe sub masă dată cu aparența unei strângeri de mâini între aliați. Date fiind condițiile, investirea noului-vechi ministru a fost sobră, mai puțin hohotele de râs mute ale PSD ascunse cu greu sub masca unor fețe fals preocupate. Pentru că așa cum remarca cineva, dl Daea este combinația perfectă între Trahanache, Moș Teacă și Dumitru Dragomir. Precedentul a fost creat! Jocul se deschide spre orice combinații de acum. Dacă, de exemplu, la rotativa guvernamentală de anul viitor, liberalii nu reușesc să țină de Ministerul Afacerilor Interne, după tipicul deja amorsat, dna Carmen Dan ar fi o altă propunere de luat în seamă pe care PSD ar putea să o pună pe masă. O propunere, la fel ca cea a dlui Daea, de nerefuzat!

 

Soluții de criză. Bere la schimb cu ulei de gătit

Penuria de ulei de gătit din Europa a făcut un restaurant din sudul Germaniei să ia o măsură șugubeață ca să-și asigure ingredientul necesar prăjirii fripturilor. Soluția pub-ului este simplă și directă: orice client care aduce un litru de ulei bun de folosit în bucătărie primește aceeași cantitate din berea lui preferată. Bere contra ulei e un troc care pare că funcționează în unele restaurante din Germania. Se întâmplă pentru că Ucraina și Rusia asigurau aproximativ 80% din exporturile globale de ulei de floarea-soarelui, iar multe țări europene, inclusiv Germania, au văzut cum rezervele s-au redus de când Rusia a invadat țara vecină pe 24 februarie. Efectul imediat a fost că sticlele de ulei de rapiță și de floarea-soarelui lipsesc adesea de pe rafturile supermarketurilor din Germania de la invazia Rusiei în Ucraina, iar multe magazine raționalizează numărul de sticle pe client. Până în prezent, prin sistemul ”ulei pentru bere”, restaurantul din Germania a reușit să-și asigure 400 de litri de ulei de gătit. Succesul nu depinde doar de faptul că germanii sunt fani bere. În timp ce un litru de bere costă aproximativ 7 euro în barurile germane, o sticlă de un litru de ulei de floarea-soarelui se vinde cu aproximativ 4,5 euro – ceea ce face ca oferta să fie tentantă pentru mulți clienți.

Când gura bate fundul. Buhnici, femei și vergeturi

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării  (CNCD) s-a autosesizat marți în urma declarațiilor lui George Buhnici despre femei. Pentru toți cei care nu știu în ce lume trăiesc, pățania lui George Buhnici e o povață de manual. Astăzi nu poți enunța public lucruri, fie ele și adevăruri, dacă afectează imaginea cuiva. Adică, poți enunța, dar te costă! Practic, ce a spus George Buhnici? Că cei care se duc la mare (cu referință la bărbați preponderent) vor să vadă ”piele fără vergeturi” și că e normal (pentru bărbați din nou, inclusiv pentru Buhnici!) ”să ne uităm la țâțe și la buci”. Și ca făcătura să fie completă, vloggerul Buhnici a pus cireașa pe tort atunci când a declarat că e norocos pentru că soția lui ”arată ca o minoră”. Hopa! Adică, ce avem noi aici!?  Declarațiile au fost amplificate pe Twitter și pe Facebook, iar Buhnici a fost trimis în corzi cât ai zice pește. A fost acuzat că discriminează femeile cu vergeturi, sau care au probleme de aspect în părțile erogene, frontale și/sau dorsale. În plus, Buhnici ar avea și suspecte afinități pentru nurii de minoră. Oricât a încercat apoi vloggerul să-și nuanțeze spusele,  valul de critici de pe rețelele de socializare l-au copleșit. BCR a anunțat imediat că renunță la serviciile de promovare oferite de Buhnici, acesta fiind acuzat indirect de sexism și discriminare. Cei de la CNCD au precizat că vor analiza în ce măsură declarațiile lui George Buhnici alterează dreptul la demnitate al femeilor și în general al oamenilor din perspectiva aspectului fizic. Dacă se constată o faptă de discriminare, colegiul CNCD poate aplica o amendă contravențională între 2.000 și 100.000 de lei. Femeile cu vergeturi vor fi răzbunate!

Viktor Orban, vuvuzeaua restaurației terorii

Abolirea libertăților cetățenești, cenzură totală a opiniei, discriminare rasială, cultul arian, eliminarea minorităților, inclusiv a celor sexuale, un singur lider omnipotent, eutanasierea persoanelor cu handicap, dreptul celui mai tare, legislație care permite statului suprimarea în sânge a oricărei opoziții, delațiunea egala glonțului, confiscări abuzive de proprietăți, lagăre de exterminare, partid unic, control de stat prin teroare, milioane de morți, zeci de milioane de destine frânte, foamete, ruine ….Așa a lăsat lumea în urma lui nazismul. Dacă Viktor Orban, primul-ministru maghiar, ar fi făcut în vara lui 1945 la Budapesta declarația dată la Tușnad în 2022, ar fi murit călcat în picioare de supraviețuitorii tiraniei naziste. Cu astfel de declarații a început și epopeea sângeroasă a lui Adolf Hitler cu 90 de ani în urmă. De ce face Viktor Orban declarații rasiste? E nebun? E malefic? Nici pe departe! Făcând declarația așa cum a făcut-o la Tușnad, liderul maghiar și-a făcut mai multe calcule și speră că la toate va obține un rezultat cu plus. Iar primul rezultat a fost excelent! Mesajul său rasist dat la Tușnad s-a auzit până la Washington. Toată lumea a auzit ce a spus dl Orban, iar dacă cineva nu știa cine e acesta, acum știe. De ce se întâmplă asta? Pentru că un glas de cioară se remarcă imediat într-un cor de privighetori! Iar ”privighetorile” din lumea liberă, de la Washington la Bruxelles,  cântă de jumătate de secol  aria unei lumi multiculturale, interrasială, trăind în armonie și înțelegere. După înfrângerea lui Hitler, toată politica occidentală s-a subordonat ideii de a împiedica pe viitor o restaurare a terorii. S-a legiferat pentru statul de drept, democrație, drepturile omului, protecția minorităților și a persoanelor cu handicap, libertatea de opinie și de deplasare, pentru pacea socială. Fapt fără precedent, imediat după ultimul război mondial, chiar și partidele rivale din Occident au semnat convenții prin care s-au obligat să renunțe la mesaje electorale menite să învrăjbească fracțiuni din electorat una împotriva alteia. Obținerea de voturi prin cultivarea urii a fost exclusă conștient din politica Vestului!  Intensitatea demersului pro toleranță a crescut mult în ultimele decenii. După apariția Uniunii Europene, teme privitoare la drepturilor minorităților sexuale și discriminarea pozitivă a refugiaților din Orient, au devenit aproape o obsesie pentru autorități. Peste cetățenii lumii libere plouă de zeci de ani cu sute de reclame, producții cinematografice, discursuri publice care propovăduiesc libertatea și toleranța. Idee și demers pozitiv, uman și corect. Numai că noua generație, născută între timp, și-a pierdut luciditatea și înțelegerea pe care dramele trăite pe viu le-au sădit în generația anterioară. Și pe măsură ce ororile nazismului au rămas doar pagini scrise de istorie, legea firii (a junglei mai bine zis!) se reinstalează printre oameni, care au început tot mai mult să aibă priză la revirimentul unor politici care au nenorocit generația părinților și bunicilor lor. Iar autoritățile UE rămân, se pare, oarbe, la această tendință din societate! Oficialii de la Bruxelles împing stoic temele care irită și nu văd că tot mai mulți cetățeni resping politicile care dau drepturi homosexualilor, încurajează importul de migranți din Orient și forțează conviețuirea interrasială. Dacă Bruxelles-ul nu vede tendințele, Viktor Orban le-a văzut. Cu siguranță, declarația sa rasistă, disonantă ca un îndemn la omor în țesătura umanistă și tolerantă a mesajului european, a avut ecou pozitiv în percepția și credința multor milioane de cetățeni europeni, oameni care s-au săturat până-n gât de vecinii migranți și de gay paradele de pe bulevard. Ce ne-a mai spus Viktor Orban? Că Uniunea Europeană este slabă! Păi, dacă a doua zi după declarația asta, Viktor Orban a rămas premierul unei țări UE, iar UDMR a rămas la guvernare în România ce să mai creadă simplul cetățean pro-european? Nu e așa că Viktor Orban pare să aibă dreptate? Rățoielile critice ale oficialilor de la Bruxelles și ale primilor oameni în statul român față de cele spuse de Viktor Orban la Tușnad sunt lamentabile, apă de ploaie.  Măcar șeful UDMR a fost mai tranșant: refuzând să-l critice pe premierul maghiar a recunoscut implicit că joacă pe ritmul politicii domnului Viktor Orban. Lider căruia i se permite să susțină pe față politica dusă de Vladimir Putin, șeful unui regim dictatorial care resetează istoria Europei înapoi la momentul în care Hitler a invadat Polonia, după ce a anexat Sudeții. E al doilea calcul la care i-a ieșit pe plus domnului Orban: bani de la Bruxelles și gaz ieftin de la Moscova. Mulți lideri europeni care susțin just condamnarea și pedepsirea Regimului Putin par proști prin comparație! Și pentru că lui Viktor Orban i se permite la infinit să batjocorească după pofta inimii toate principiile sănătoase pe care acum aproape 20 de ani le îmbrățișa trăgând după el Ungaria în Uniunea Europeană,  devine evident că politica occidentală a păcii, a toleranței față de cel slab, a libertății de exprimare, a democrației reale și a statului de drept nu se poate apăra. UE a fost gândită ca o structură condusă de politicieni rezonabili, cu viziuni democratice. Imediat după încheierea Războiului Rece nimeni nu s-a gândit că vreodată UE va avea nevoie de anticorpi ca să combată, din interior, politici în ton cu cele ale fostei URSS. Dar câteodată viața este imprevizibilă. S-a dovedit că politica Occidentului, super avantajoasă economic, de a democratiza Rusia și China, se întoarce împotriva lui. Odată stăpâne pe propriile picioare, gigantica Chină și locotenentul ei Rusia, par să aibă acum tot ce le trebuie ca să întoarcă lumea pe dos. Oferta lor e clară:  la schimb democrație cu dictatură, toleranță cu prigoană, libertate cu cătușe și căluș, viață cu moarte. De ce lumea occidentală (încă) liberă îi permite domnului Viktor Orban să devină vuvuzeaua oficială în Vest a unei noi ordini mondiale în care lumii libere i se cântă prohodul? Până la urmă, dl Orban este premierul unuia din statele pitice ale Uniunii Europene.  Să fie dependența Europei de resursele energetice ale Rusiei? Să fie lăcomia Vestului la prețurile de dumping ale Chinei? Ambele sunt motive suficient de puternice, dar, poate mai există un motiv născut dintr-o anumită lașitate: ce bine ar fi dacă Viktor Orban va putea pune o vorbă bună cândva, dacă are acum dreptate?! Și, din păcate, tot mai mulți cetățeni occidentali, asta cred.

 

AUGUST 2022

David Popovici, cel mai rapid înotător din toate timpurile

David Popovici (17 ani) a câștigat medalia de aur în finala probei de 100 m liber, la Campionatele Europene de natație, de la Roma, cu timpul de 46,86 secunde. Acest timp nu numai că reprezintă un nou record mondial la proba regină a natației, dar este și cel mai bun timp înregistrat vreodată la 100 m liber. Recordul mondial pentru această probă era deținut din 2009 de brazilianul Cesar Cielo Filho, care însă a concurat la vremea respectivă într-un costum de poliuretan – acest tip de costum nu mai este permis acum. Ținând cont de aceasta, o ipoteză rezonabilă duce la concluzia că, dacă ar fi purtat și campionul român acest gen de costum, timpul pe care l-ar fi scos ar fi putut fi chiar mai bun. S-a constatat că purtarea unui costum de poliuretan în competițiile de înot creează un avantaj față de înotătorii care nu poartă. De exemplu, 94% dintre medaliile cucerite la Beijing 2008 au aparținut înotătorilor care au purtat costume din poliuretan, interzise ulterior.

 

S-a decis în coaliție! Fără UDMR nu se poate!

Nimeni nu știe însă de ce nu Dacă între vectorii principali ai coaliției PSD și PNL, de bine de rău, coabitarea la guvernare este rezonabilă, apar tensiuni neașteptate între liberali și udemeriști. E de notorietate scandalul de la Satu-Mare,  unde conducerea PNL a decis să rupă alianța de guvernare locală din cauza UDMR, formațiune despre care liberalii au spus că ”e trasă cu cheia de la Budapesta” și impune cunoașterea limbii maghiare la angajările care se fac la Primăria Satu-Mare. Ulterior, UDMR i-a acuzat pe partenerii de coaliție de la PNL că susţin „o politică a dezbinării şi distrugerii”. Acestea fiind zise, rămâne la fel de ciudat că nu a plecat UDMR de la decizie în Satu-Mare, ci PNL și-a retras toți reprezentații din funcțiile de conducere din administrația locală și județeană. Acest scandal a picat foarte prost, pentru că joi, la centrul coaliției de guvernare a avut loc ”judecata” atitudinii zglobii a UDMR la declarația cel puțin rasistă și anti-europeană pe care premierul maghiar Viktor Orban a avut-o pe teritoriul românesc, discurs care a scandalizat întreg globul în aplauzele reprezentanților UDMR. În ”ziua judecății”, presa a relatat despre o discuție de lămurire între premierul Nicolae Ciucă și liderul UDMR, Kelemen Hunor. Nu se cunoaște atmosfera în care a avut loc discuția, dar declarațiile de după induc ideea că premierul l-a pus pe domnul Kelemen să ”jure pe roșu” că nu se leapădă de valorile europene, nici el, nici UDMR, iar domnul Kelemen a jurat folosind probabil o cravată veche de pionier al patriei. Și asta a fost tot. Pentru a motiva păstrarea UDMR în ecuația puterii, s-a invocat necesitatea păstrării stabilității politice în aceste vremuri tulburi cu boli, războaie și criză energetică. Chiar nu se poate fără UDMR? Domnul Sebastian Zachman, jurnalist de politică, face un calcul în care arată că și dacă coaliția ar pierde voturile parlamentarilor UDMR, tot ar avea 57 de voturi peste limita majorității, împreună cu minoritățile naționale minus, firește UDMR.  ”Meșteșugul” politic al domnului Kelemen de a-i alinia la voința sa pe granzii politicii românești folosind doar 29 de voturi în parlament este greu de explicat logic. Că doar n-or fi PSD și PNL niște UDMR-uri sub acoperire!! Deci de ce nu se poate fără UDMR? Nimeni nu știe!

 

Termocentrala Mintia cumpărată de o companie asiatică

Obsesia flexului nu a dispărut.  Știrea economică a săptămânii a venit din energetică și încă din energetica hunedoreană. Potrivit unui comunicat transmis de administratorul judiciar al CEH, termocentrala a fost achiziționată de Mass Global Energy Rom, parte a Mass Group Holding, o companie irakiană înregistrată în Insula Cayman/Marea Britanie, cu sediul central în Amman, Iordania, înființată în 1994. Compania deține capacități de peste 8500 MW. Prețul plătit de arabi pentru Termocentrala Mintia a fost de 91.236.832 EURO, exclusiv TVA. Tehnic vorbind această vânzare, una din cele mai mari tranzacții din ultimii ani având ca obiect o firmă în insolvență, poate fi considerată un succes al actualei guvernări. Numai și pentru faptul că la acest moment ea dă o speranță pentru energeticienii disponibilizați la închiderea termocentralei, că poate, doar poate!, o parte dintre ei se vor putea întoarce la lucru. Site-ul de prezentare al Mass Group Holding, la fel ca orice site corporatist, sugerează că noul proprietar al Termocentralei Mintia este o forță în domeniul energeticii, cel puțin în partea de lume de unde vine, Asia. Până acum, chiar și cei mai cârcotași sindicaliști puși pe liber de la Mintia, nu au primit nici un pic de muniție ca să critice profilul economic al investitorului. Acesta, conform contractului de vânzare, are niște ”figuri impuse” pe care trebuie să le bifeze în următorii 4 ani. Mass Global Energy Rom are obligația ca până la 31 decembrie 2026 să finalizeze investiția de realizare a unei capacități energetice noi cu o putere instalată de minimum 1.290 MWH, din care minimum 800 MWH în bandă pe gaz şi energie regenerabilă. Adică, Termocentrala Mintia va trebui să producă exact cât producea pe vechea tehnologie, dar acum va fi vorba de soluții tehnologice ecologice, adică emisiile de noxe de pe coșurile de fum ale Mintiei vor dispărea dacă investitorul se va ține de cuvânt și va investi. Pentru că aici e punctul sensibil al acestei tranzacții. Reînvierea economică a Termocentralei Mintia presupune investirea unor sume colosale. Potrivit investitorilor, sumele prevăzute pentru modernizarea şi dezvoltarea centralei Mintia în următorii ani se vor ridica la peste 1 miliard de euro şi vor include dezvoltarea capacității de producție şi în același timp adaptarea la noile standarde europene pentru trecerea de la producția de energie electrică din surse regenerabile. Cât curent ar trebui să vândă Mintia ca investitorul să-și amortizeze investiția? Dacă lunar, după cum consemnează statisticile, Mintia producea o cantitate de energie medie de 40.000 de MWh, la un preț de 638 de lei pe MWh, într-o lună Termocentrala Mintia ar încasa 5,1 milioane de euro. Într-un an, veniturile ar fi de circa 61 de milioane de euro. Un calcul simplu arată că miliardul investit, s-ar recupera în circa 16 de ani. Așa la o evaluare simplistă și optimistă. E avantajos pentru un investitor să plaseze în patru ani un miliard de euro la Mintia și să aștepte recuperarea banilor timp de 16 de ani? Și apropo de investiție, nimeni nu știe să spună care sunt sancțiunile impuse prin contractul de vânzare pe care le va suporta Mass Global Energy Rom dacă nu-și onorează obligațiile. E o întrebare la care dacă se caută răspunsul s-ar putea ucide speranța, nu? Speranța că Termocentrala Mintia va scăpa până la urmă de căsăpirea prin flex.

 

Viteze diavolești. ÎPS Teodosie scapă și când stă pe ”locul mortului”

Într-un fel, Arhiepiscopul Teodosie e pentru Biserica Ortodoxă Română, ce este ministrul Daea pentru agricultura țării. Un hâtru pus pe enunțat iordane, unele chiar antologice. Numai că spre deosebire de dl Daea, ÎPS Teodosie are și o latură mai întunecată care-l îmboldește la fapte și gesturi mai din registrul lui Bată-l Crucea. Informatorul ”Mache” al Securității comuniste, fost suspect într-un dosar penal cu fonduri europene, organizator de Paști așa mai spre Crăciun, sabotor înverșunat al măsurilor anti-Covid19, iubitor de Putin, Arhiepiscopul Teodosie, la fel ca ministrul Daea, este o permanentă sursă de știri ”colorate” pentru presa românească. Miercuri, de exemplu, înaltul prelat a fost prins zburând în drum spre mare. în Mercedesul domniei sale, mașină care bate suta de mii de euro la catalog. Și nu e exagerat să se spună că ”zbura” dacă se citește raportul poliției. Potrivit instituției, miercuri, în jurul orei 15.50, poliţişti din cadrul Biroului de Poliţie Autostrada A2, sensul de mers Bucureşti – Constanţa, au depistat, la km 139, un bărbat, de 28 de ani, care conducea un autoturism care a fost înregistrat cu aparatul radar având o viteză de 235 km. Bine, s-ar putea spune că de vină pentru aroganța rutieră a Mercedesului popesc a fost tânărul aflat la volan, căruia dominat pe moment de Necuratul, i-au crescut coarne de vitezoman hâșâind pe banda unu tot ce-i ieșea în cale. Întrebarea este dacă chestia asta nu i s-a părut cumva pasagerului său Teodosie o faptă rea. Sau poate, ca șef ce se presupune că era peste mașină, chiar înaltul slujitor al Bisericii ar fi putut să-i dea bice tinerelului său șofer să mâne mai iute. Asta va rămâne o taină. E de observat însă că, deși mașina gonea bezmetic cu 235 de kilometri pe oră, nu s-a întâmplat nici o nenorocire, deși se spune că ÎPS stătea pe ”locul mortului”. Vedeți cum Dumnezeu are grijă chiar și de cei mai păcătoși dintre noi?

 

 

 

 

China s-a speriat de o bătrânică de 84 de ani și 1,64 metri înălțime

Vizita doamnei Nancy Pelosi în Taiwan a depășit ca interes războiul din Ucraina pe agenda evenimentelor internaționale. O bătrânică de 84 de ani și puțin peste un metru și jumătate înălțime i-a scos pe chinezi la paradă militară cu muniție de război în jurul Taiwanului. Bineînțeles că ”bătrânica” Pelosi, nu este o bătrânică de rând, ci ocupă funcția de președinte al Camerei Reprezentanților din Statele Unite ale Americii. Dar chiar și așa, de ce i-a fost frică Chinei de Pelosi? Și până la urmă, cum a ajuns o insulă aflată la 130 de kilometri de China continentală să se autoguverneze. Istoria insulei e plină de cuceriri și eliberări de-a lungul timpului. Mai aproape de zilele noastre, înainte de Cel De-al Doilea Război Mondial, insula a fost cucerită și controlată de japonezi. După ce Japonia a fost înfrântă, guvernul Republicii Chineze (ROC), condus de Partidul Naționalist Chinez Chiang Kai-shek (KMT), a restabilit controlul Chinei asupra insulei. Kai-shek a pierdut însă ulterior războiul civil, fiind învins de forțele comuniste conduse de Mao Zedong. Regimul ROC condus de KMT s-a retras în Taiwan și a stabilit insula ca bază de operațiuni pentru a lupta înapoi spre continentul chinez. Noua guvernare a Republicii Populare Chineze (RPC) pe continent, condusă de Mao Zedong , a început pregătirile pentru „eliberarea” Taiwanului prin forță militară. Dar nu a mai apucat. Războiul din Coreea a adus în Strâmtoarea Taiwan armata americană, planul de invazie a lui Mao s-a amânat, după care a fost abandonat. A fost începutul unei perioade de independență politică reală a Taiwanului față de continentul chinez, care continuă și astăzi. Taiwanul nu a fost însă niciodată recunoscut de China, insula fiind considerată permanent o parte indivizibilă a țării. Statutul Taiwanului a fost de-a lungul deceniilor o permanentă sursă de tensiune între China și Occident. Situația s-a înrăutățit pe măsură ce China a început să se dezvolte economic și militar, iar astăzi există o opinie din ce în ce mai largă că dacă China ar porni atacul, ar putea cuceri Taiwanul foarte ușor. Diferența de ”calibru” militar între cele două țări nu suferă nici o comparație: China este net superioară oricum s-ar măsura. Pe de altă parte, Taiwanul este o democrație perfect funcțională, iar comparația între nivelul de trai superior și drepturile de care se bucură chinezii taiwanezi față de chinezii de pe continent pot da idei supușilor lui Xi Jinping și irită permanent autoritățile de la Beijing. Și în starea asta de tensiune mondială cu tema restaurației pe ordinea de zi, după ce timp de 25 de ani nici un înalt personaj politic american nu a vizitat Taiwanul, șefa Camerei Reprezentanților din Statele Unite a făcut-o trecând China în regim de isterie colectivă. Unii analiști americani au spus că vizita aceasta a fost o provocare inutilă. Dacă nimeni nu contestă faptul că provocare chiar a fost, inutilitatea vizitei este discutabilă. Prin prezența oficialului american de rang înalt în Taiwan, America a riscat, dar până la urmă a arătat lumii că este încă în control în zonă. Tot ce a putut arăta China a fost un dans bezmetic al războiului învârtit inutil în jurul insulei. Miza este într-adevăr imensă, pentru că Taiwan nu este cunoscut în lume pentru cultura de napi. Cine controlează Taiwanul are control asupra pieței cipurilor electronice de înaltă tehnologie din lume. Taiwan este cel mai mare producător de cipuri hi-tech din lume, răspunde de producerea a 90 la sută din producția de pe această piață și este un furnizor vital pentru Statele Unite și alte țări occidentale.  Mai precis, Taiwanul domină în acest moment și sectorul crucial al aşa-numitelor microcipuri de sub 10 nanometri, considerate esențiale în actuala cursă a înarmărilor care are loc între SUA şi China. Respectivele cipuri conțin, pe o suprafață de doar câțiva milimetri, miliarde de componente electronice. În cazul în care China ar invada militar Taiwanul şi ar câștiga controlul asupra fabricilor de cipuri din acest teritoriu, puterea militară a SUA ar fi direct afectată. Aceasta este miza care îi face pe americani să declare ajutor militar direct în cazul în care China ar încerca ocuparea insulei. În plus, poziția americană este în consens perfect cu politica Vestului din ultima jumătate de veac. Politică în care puternicele democrații occidentale apără mai micile democrații aflate în pericol de a fi cotropite de puteri dictatoriale. Deocamdată americanii au marcat și sunt în avantaj în urma vizitei doamnei Pelosi. S-a văzut că deși China e nervoasă, e totuși neputincioasă de a da la moment o replică radicală. Deocamdată! Pentru că vizita doamnei Pelosi a mai arătat ceva: că ”ciocnirea lumilor” este de neevitat! Ea va avea loc atunci când China va fi sigură că e pregătită să răstoarne actuala ordine mondială. Analiștii economici și militari spun că nu mai este mult până atunci. E sigur însă că va fi mai curând sau mai târziu funcție de cum se va termina invazia rusească în Ucraina. Dacă rușii își vor atinge nepedepsiți scopurile sângeroase în țara vecină, pentru China va fi semnalul cel mai clar că a venit momentul să treacă Taiwanul la comunism prin foc și sânge. Până atunci însă, vorba doamnei Pelosi, China nu poate opri lideri străini să viziteze națiunea democratică din coasta Chinei.

Premieră mondială. Primul partid unde șeful are inteligență artificială

Nu e nici un motiv de satisfacție pentru români. Nu se întâmplă la noi, unde, poate, mulți sunt de părere că lipsa inteligenței naturale de prin partide ar putea fi înlocuită cu ceva mai bun. Se întâmplă în Danemarca unde, agențiile de presă internaționale anunță înființarea primului partid condus de o inteligență artificială. Formațiunea este lansată de un colectiv artistic cu talente certe în proiectarea de sisteme complexe în domeniul inteligenței artificiale. Și dacă omenirea e anunțată că în viitor inteligența artificială ne va da doctori și avocați, atunci de ce să nu poată furniza și politicieni? ”Creierul” artificial al noului partid a documentat și cules toate datele privitoare la ofertele electorale din ultimii 50 de ani din Danemarca, cum au votat oamenii funcție de oferte, distribuția geografică a voturilor, trendurile electorale ale momentului, temele majore ale societății, practic, un volum imens de informație. Cu această bază de date, Partidul Sintetic (cum a fost denumit) va fi capabil să elaboreze ”oferta electorală perfectă” pentru alegătorii danezi, ofertă cu care se înscrie la alegerile din vara anului viitor. Partidul Sintetic oferă utilizatorilor posibilitatea de a interacționa direct cu inteligența sa artificială pe aplicația Discord, prin intermediul unor roboți conversaționali (chatbots). Această formațiune politică a anunțat că va organiza prima sa reuniune electorală „pentru un public uman” în luna septembrie. Dacă va câștiga un loc de parlamentar, Partidul Sintetic a anunțat că va numi un reprezentant însărcinat cu asigurarea unei legături între inteligența artificială şi dezbaterile politice organizate în Parlamentul danez. Ca să participe la alegerile parlamentare,  Partidul Sintetic are nevoie să strângă puțin peste 20 de mii de semnături din partea cetățenilor. Deocamdată are doar patru semnături, dar fiind dotat cu inteligență artificială, șansele să dobândească electorat sunt foarte mari.

 

”La negru”. Proba incompetenței supreme la Iași

Sunt două feluri de incompetențe. Cea clasică se dovedește atunci când nu ești capabil să-ți onorezi fișa postului acolo unde ești numit sau ales să faci treabă. Asta clasică cunoaște largi arii de exprimare în societatea românească. Mai există însă și incompetența la negru, atunci când persoana care o dă în bară e angajată în învârteli și manevre oculte, imorale sau ilegale.  Există convingerea că acest tip de incompetență este însă foarte limitat în România. Economia subterană a mitei și corupției merge șnur în țară, cu combinații dintre cele mai meșteșugite, cu fire care se pierd în paradisuri fiscale din Panama și încrengături mereu surprinzătoare între afacerile private și cele de stat. De aceea, poate, când o potlogărie măiastră pusă la cale este ratată ea devine eveniment în România. Ca cea organizată minuțios de directorul interimar al Direcției Tehnice din CJ Iași. În luna mai a acestui an, acest domn a început să-și pregătească singur un concurs pentru a se titulariza pe postul de șef de birou patrimoniu, biroul aflat chiar în subordinea sa. Presa ieșeană scrie că biroul cu pricina face parte din Direcția Tehnică și se ocupă de tot ce înseamnă active aflate în patrimoniul județului Iași – inclusiv bunurile imobiliare. De asemenea, este persoana care decide condițiile în care se vând sau închiriază bunuri ale Consiliului Județean. Adică, moara poate măcina multe la biroul ăsta. La finalul lunii mai, directorul interimar se gândește ce documente i-ar trebui candidatului -”el însuși” ca să participe la concursul pe post. Așa că semnează trei documente după cerințe: bibliografia, tematica și atribuțiile șefului de la Gestionarea Patrimoniului. În 19 iulie, directorul interimar și-a depus mandatul și câteva zile mai târziu dosarul său a fost admis. Ca în orice caz de ”autoservire”, cerințele specifice din dosar erau copy-paste cu cele îndeplinite de lucrativul director interimar. De aici încolo se intră în zona crepusculară. Adică șeful interimar a organizat pentru sieși însuși concurs pe post, și-a stabilit după pofta inimii tematica și bibliografia, dosarul de înscriere la concurs era copie la fișa lui matricolă și, ca să fie bine, la concurs puteau participa doar angajații din Consiliul Județean, competiția nefiind făcută public în afara instituției. Adică, lucrătura perfectă. În luna august, dl interimar dă examenul scris și…PICĂ cu 68,80 puncte! Ce e asta? Să candidezi singur și să ieși pe locul 2?! Să pici la examenul pe care tu l-ai organizat, tu ai decis subiectele și tu ți-ai organizat norocul să reușești al cui simptom este? Clar că e vorba de incompetență la negru crasă! Și dacă pentru șeful interimar de la CJ Iași nu s-a putut ocupa postul așa, cu autoservire,  ce șanse are omul ăsta să ia de acum înainte concursul pe bune? Zero!

 

SEPTEMBRIE  2022

A murit Elisabeta a II-a. Ultima ancoră la lumea pe care o cunoaștem a dispărut

Așa au vrut oamenii. Nu doar britanicii, ci mult dincolo de granițele Regatului Unit, oamenii au investit admirația și respectul lor în seriozitatea, decența, moralitatea, sentimentul datoriei, care au însuflețit-o pe această femeie până la ultima ei suflare. Nu casa regală britanică a coagulat energiile pozitive. Personalitatea specială a Reginei Elisabeta a II-a a fost cea care a atras mereu. Domnia sa și numai ea a fost ”instituția” în care milioane și milioane de oameni și-au depus, ca într-un cont bancar, resurselor lor de speranță, optimism și încredere. În 70 de ani de domnie, în vremuri bune sau mai puțin bune, regina Marii Britanii a fost mereu acolo, umplând funcția cu însăși viața ei,  știind că simpla ei prezență alungă grijile, calmează spiritele,  garantează continuitatea lumii în care a domnit. Pentru că, important de observat,  lunga sa domnie s-a suprapus cu cea mai lungă perioadă de pace și prosperitate din istoria Europei. Regină a unor figuri legendare din Cel De-al Doilea Război Mondial, premierul Winston Churchill fiind doar una dintre ele, Elisabeta a II-a a devenit treptat un reper fix, validat, un fel de garant al lumii în care drepturilor omului, democrația, libertatea și traiul decent au dominat.  Pentru generațiile apărute după anii ’60, imaginea reginei în viață a fost percepută treptat ca cea a unui personaj istoric de prim rang, scăpat cumva dintr-un trecut eroic în prozaicul cotidian, iar felul ei fără ”vicii” de a-și onora responsabilitățile de șefă a statului, plutind cu grație și abilitate deasupra intrigilor politice, a înscris-o pentru totdeauna pe regina Marii Britanii în galeria extrem de rarefiată a oficialităților iubite cu adevărat de oamenii simpli.  Regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a a murit joi. Ca o coincidență tristă, moartea ei a venit într-un moment în care epoca istorică pe care a reprezentat-o este și ea intrată în agonie. Ultima ancoră la un trecut cât de cât omenos și pașnic a dispărut. Omenirea viețuiește în derivă spre un viitor ce pare tot mai sumbru. Charles al III-lea a fost proclamat sâmbătă oficial rege de Consiliul de Succesiune, într-o ceremonie istorică la Palatul St James.

 

 

România-Ungaria. Președintele Iohannis strecoară picioru-n prag

Președinta Ungariei nu înțelege traducerea. Președintele Ungariei, Katalin Novák, s-a aflat, miercuri, în România la invitația președintelui Klaus Iohannis. Potrivit comunicatului președinției, cei doi s-au întâlnit la Cotroceni pentru discuții menite să „diversifice și aprofundeze dialogul bilateral”. Dincolo de jargonul specific diplomației, întâlnirea dintre cei doi șefi de state vecine a fost rezultatul unui gest politic cu figuri impuse pentru partea română,  după serialul de gesturi revizioniste, anti-europene, rasiste pe care premierul maghiar Viktor Orban le-a instrumentat de-a lungul ultimilor ani, culminând în această vară cu sumbrul discurs de la Tușnad. Cumulat, efectul acestei atitudini a Ungariei, nemulțumește și îngrijorează tot mai mulți români, mai ales prin faptul că autoritățile de la București, dincolo de a contracara ofensiva maghiară, cultivă pe cele mai înalte funcții în statul român exponenți ai Budapestei. Aceasta e atmosfera în care s-au purtat discuțiile între președinții celor două țări. Mesajul părții române către partea maghiară a putut fi descifrat în declarațiile oficiale pe care cei doi le-au făcut după întâlnire. Președintele Klaus Iohannis a făcut trimitere la situațiile controversate legate de vizitele oficialilor Ungariei în România. El a subliniat că aceștia trebui să țină cont de faptul că responsabilitatea față de cetățenii români, indiferent de etnie, revine României, o trimitere la declarațiile controversate făcute de Katalin Novák în luna mai, când a fost într-o vizită privată în România. „Este fundamental ca proiectele de interes să fie realizate în România, doar în urma unui acord al României, să nu fie discriminatorii pe baza etniei și să fie conforme dreptului român, european și internațional. Am evocat, din nou, convingerea noastră profundă că personale care aparțin minorităților naționale contribuie la crearea și consolidarea unor punți de legătură între statul de cetățenie, singurul care are răspunderea pentru protecția drepturilor acestora, și statul a căror origine etnică o împărtășesc”, a spus Klaus Iohannis. Pe lângă mesajele formale de bine pe care le-a emis, în timpul ieșirii la media, președinta Ungariei a avut o declarație ciudată. După întrebările unei jurnaliste, Katalin Novák a spus că din cauza traducerii incomplete, nu a înțeles exact ce a fost întrebată. Ba mai mult, tot din cauza traducerii deficitare, președinta de la Budapesta nu ar fi înțeles bine nici tot ce a declarat public președintele Iohannis. Strategia doamnei Novák nu e greu de descifrat. O fi ea președinta Ungariei, dar dacă șeful ei de la Budapesta, domnul premier Viktor Orban ar lua-o la întrebări pe motiv că nu l-a contracarat la declarații pe Iohannis, președinta Ungariei s-ar fi putut apăra simplu spunând că n-a înțeles tot ce spune acesta. Dealtfel, deși tehnic întâlnirea ar fi putut fi considerată de rang egal, ea nu a fost, pentru că în Ungaria adevăratul șef al statului nu e doamna Novák, ci domnul Viktor Orban. Pe care niciodată nu o să-l vedem la București ascultând public nemulțumirile președintelui României legate de politica toxică pe care o face. Dl Orban se bagă în seamă deja numai cu figuri de la Putin în sus.

 

Șocant! Divorț la nici un an de la căsătorie

Știrea de monden a săptămânii a fost dată de divorțul surprinzător dintre campioana la tenis Simona Halep și soțul ei, Toni Iuruc. După ce primul zvon s-a confirmat, cei doi au fost văzuți la notar pentru semnarea actelor de divorț. Se pare că cel mai frustrat de acest deznodământ a fost soțul, care la ieșirea de la notar a avut o remarcă controversată: „E ca eliminarea în turul 1 de la US Open”, a declarat Toni Iuruc, citat de WowBiz. Ironia din mesaj este evidentă. Gluma vine la 10 zile de la eliminarea lui Halep în runda inaugurală de la Grand Slam-ul american. Cei doi urmau în această toamnă să organizeze cununia religioasă și  nunta la Sinaia. Nu va mai fi nimic. Mai mult chiar, Simona Halep a anunțat că va părăsi România. Pe surse, media de sport a titrat că următoarea reședință a campioanei va fi undeva pe coasta de Azur, unde deja Halep a vizionat o serie de proprietăți unde s-ar putea stabili.

 

Dușul în doi! O propunere care a stârnit planeta

Sfatul dat de ministrul elvețian al energiei de a se face igiena la duș în doi a stârnit ample comentarii, unele dintre ele legate chiar de viața de cuplu. Firește, scopul oficial este de a conserva resursele în contextul în care lumea se confruntă cu o criză energetică fără egal. Impactul dușului 2în1 însă este mult mai larg decât economia de gaz. Pentru că, spun psihologii, dușul cu persoana iubită va restabili evident romantismul și va reîmprospăta legătura între parteneri. În plus, oamenii au fost îndemnați să se gândească cât de bine este ca cineva să îi ajute să se spele pe spate, o zonă foarte greu accesibilă atunci când ești singur. Bine, dar aici e vorba de a economisi energie. Teoretic, cu aceeași cantitate de apă caldă, sunt spălate două persoane deodată, rezultă mai puțin gaz ars, nu? Se pune întrebarea însă care doi oameni pot să intre deodată despuiați la duș? Soțul și soția se propune imediat ca binom eligibil. Apar însă alte probleme. La cei mai în vârstă și mai împliniți, cabina de duș s-ar putea să fie neîncăpătoare. La cei tineri și mai jucăuși s-ar putea consuma chiar mai multă apă caldă la varianta 2în1, decât dacă s-ar fi spălat separat. În rest, orice combinație e cam prohibitivă. Cum să intre părinții cu copiii la duș? Îmbrăcați? Dușul presupune nuditate și aici e clar că soluția soț-soție, cu variațiunile de combinații extraconjugale care complică lumea, sunt singurele variante. Și ce-o să facă solitarii, cei care trăiesc singuri. Ei, în noua ordine, devin populație defavorizată. Ce pot face? Se combină cu vecinii singuratici ca ei? Dau anunț la mica publicitate: ”caut partener de duș, fără vicii ascunse, fără obligații matrimoniale, posesor de săpun și prosop, rog seriozitate”?  Greu, cu criza asta de-i zice energetică!

 

Păcatul lui Visarion, vina victimelor și Biserica

Se poate spune fără dubiu că preotul Visarion Alexa a picat pe tehnică. Hărțuiala lui sexuală pe spinarea enoriașei a fost înregistrată audio cu dispozitive de înregistrare montate de către anchetatori. Grozăvia ce s-a auzit apoi probează acuzațiile femeii din plângerea penală. A fost hărțuire sexuală!  Ce este cel mai revoltător la acest caz este statutul hărțuitorului. Nimeni nu s-ar aștepta la asta din partea unui preot cunoscut, un lider de opinie pe teme religioase intens mediatizat, o față bisericească a cărui aspect patriarhal inspiră încredere și admirație. O figură preoțească în fața căruia, femei și bărbați, își deschideau sufletul crezând că părintele din fața lor chiar e atins de o suflare de grație dumnezeiască. Din păcate, în loc de reprezentantul Domnului, câteva femei au dat în confesional de-a dreptul peste Necuratul care le căuta de sex ca ultimul pervers. Asta a șocat cel mai mult! Ipocrizia colosală a personajului Visarion, care în lume poza în cucernic părinte, iar în cadrul privat al confesionalului îi scăpau la vedere coarnele lui Sărsăilă din prohab atunci când vreo oaie rătăcită căuta la el pace și împăcare sufletească. Conform tradiției misogine, ca femeie victimă a hărțuielii sexuale nu ai cum să scapi cu fața curată oricum ar fi. Enoriașa care l-a dat pe mâna autorităților pe părintele Visarion și-a luat cu vârf și îndesat doza de acuzații de tot felul. Dacă ar fi existat o minimă atracție a femeii pentru preot, crede cineva că victima ar fi depus plângere penală? Niciodată. De ce multe femei tac și nu dezvăluie nimic atunci când trec prin șocul unor astfel de atacuri masculine? De frică! De rușine! Din cauza acuzațiilor de preacurvie care le fac să pătimească pe majoritatea nevinovate. Popa Visarion a nimerit însă o femeie curajoasă, probabil educată, care nu a acceptat nici o clipă compromisul și a dorit ca cel vinovat să-și primească pedeapsa. Exemplul ei a dat un imbold și altor trei femei care au povestit ulterior cum au fost și ele agresate la spovedanie, arătând că agresiunea sexuală la preacuviosul Visarion nu a fost un caz izolat, o rătăcire de moment, ci un act premeditat cu repetiție. Ori de câte ori enoriașa cobora garda ca în fața lui Dumnezeu, diavolul din Visarion ieșea la iveală căutând să profite trupește.  Firește, deși mulți s-au grăbit să o acuze, Biserica nu are nici o vină pentru păcatele părintelui Visarion. Există însă în societate o presiune pusă pe reprezentanții Bisericii, care sunt percepuți, cel puțin cei de la vârful piramidei, ca niște profitori care exploatează credința oamenilor pentru a se îmbogăți. Orice caz de tip Visarion Alexa, alimentează acest curent critic care cere o reformă a Bisericii astfel încât smerenia și cumpătarea materială să pătrundă și în sediile sau autoturismele ultraluxoase ale administrației bisericești.  Și pentru că în cazul Visarion, femeia a avut grijă ca dovezile să fie beton, Comisia de disciplină din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor a decis ca părintelui să-i fie interzisă săvârșirea de servicii religioase, retrăgându-i-se și calitatea de preot paroh. El are  obligația de a informa constant, cu celeritate şi sinceritate, Centrul eparhial (Arhiepiscopia) despre evoluția cercetărilor judiciare cu privire la acuzațiile ce îi sunt aduse. Până la judecata pământească, părintele Visarion Alexa are altele de făcut acum: de exemplu prestarea de canon și rugăciune intensă ca să fie iertat de Judecătorul ceresc n-ar fi o idee rea!

 

Codul Muncii. Salariații au primit mai multe facilități

Deputații au adoptat, marți, un proiect de lege prin care se acordă noi drepturi salariaților. Mai exact, proiectul de lege operează modificări în Codul Muncii și Codul Administrativ. Ce facilități se acordă? De exemplu, posibilitatea de a îngriji câteva zile o persoană grav bolnavă din familie. Angajatorul are obligația acordării pe o perioadă de cinci zile lucrătoare într-un an calendaristic, la solicitarea scrisă a salariatului, a concediului de îngrijitor în vederea oferirii de către acesta de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie şi care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave. Perioada acestui concediu nu se include în durata concediului de odihnă anual şi constituie vechime în muncă şi în specialitate. Desigur, cinci zile nu e mult dacă în familie există un bolnav căzut la pat, dar demersul este totuși util pentru că în cinci zile se poate organiza ceva pentru ca după bolnavul să poată fi îngrijit mai departe. Iar acordarea celor cinci zile la cerere este greu de refuzat de angajator.  Pentru neacordarea concediului de îngrijitor salariaților care îndeplinesc condițiile, angajatorul va fi sancționat cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei. A mai apărut ”învoirea” legală în caz de forță majoră! Potrivit textului de lege nou introdus,  „salariatul are dreptul de a absenta cel mult 10 zile lucrătoare de la locul de muncă în situații neprevăzute” ca de exemplu o urgență familială cauzată de boală sau de accident. În acest caz, între angajator și salariat trebuie stabilit de comun acord modul în care cele 10 zile de absență vor fi recuperate de salariat. Proaspeții tătici pot cere concediu paternal, pe care, de acum, angajatorul nu-l mai poate refuza. Totodată parlamentarii au operat modificări și în Codul Administrativ pentru funcționarii publici care vor putea lucra în regim de telemuncă, dar nu mai mult de cinci zile pe lună. Camera Deputaților este for decizional în acest caz, legea merge la promulgare la președintele Klaus Iohannis.

 

Mobilizare! Agresiunea din Ucraina se întoarce împotriva rușilor de rând: putin îi trimite să moară, sau să devină criminali

Mobilizarea parțială ordonată de președintele rus Vladimir Putin îi va viza în principal pe rușii care au servit deja în armată. Asta s-a spus! Numai că, s-a mai adăugat, alte categorii de cetățeni ruși vor fi scutiți de participarea la războiul din Ucraina. Cine va fi scutit? Nu vor merge imediat salariații din industria energetică și de armament din Rusia, iar studenții, au anunțat șefii armatei, nu vor fi concentrați ”nici într-un caz”. Păi, dacă pierde Putin, chiar că n-ar mai avea rost! Ordinul de mobilizare prevede că și alte categorii specifice de cetățeni vor fi stabilite de guvern pentru a fi scutite momentan de incorporare. Deja informațiile care au apărut pe piață, arată că fii unor ștabi de la Kremlin au refuzat să se înroleze, un exemplu celebru fiind copilul purtătorului de cuvânt al lui Putin. Copiii apropiaților lui Putin ar putea constitui deci o categorie aparte scutită de incorporare.  Rateul ”operațiunii speciale” l-a obligat pe Vladimir Putin să-și trimită poporul la moarte sau la crimă ca să-i salveze lui poziția de lider a Rusiei. Este evident că dacă pierde în Ucraina, Vladimir Putin va fi smuls efectiv de pe funcție din interior. Soarta lui pe urmă nu mai contează. Până una alta, poporul rus simte pe pielea lui ce înseamnă să ai un șef de stat care visează la puterea avută cândva de Stalin. Imagini cu mame și soții în lacrimi, care-și îmbrățișează fii sau bărbații, poate pentru ultima oară, nu s-au mai văzut de 80 de ani în Europa. Putin le-a readus în actualitate. Cine protestează împotriva mobilizării este luat pe sus de poliție și arestat. Sunt nenumărate imagini cu mame și soții disperate, luate pe sus dur de jandarmi pentru că protestează împotriva mobilizării și războiului de cotropire dus de Rusia. Pe parcursul derulării incorporării, apar noi informații care arată cât de puțin pregătită este Rusia pentru a organiza competent întregul proces. Imagini filmate pe ascuns arată tineri revoltați de modul în care sunt tratați. O altă imagine filmată arată armamentul care li se va da recruților: puști Kalașnikov ruginite. Cei care refuză mobilizarea sau să lupte vor fi condamnați la 10 ani de pușcărie. Putin nu le oferă propriilor cetățeni decât trei soluții: să devină ucigași, să facă 10 ani de pușcărie sau să moară. ”Marele” Putin, fibră de ”îmblânzitorul” de urși, bărbatul de stat cu b mare se ascunde după băieți de 20 de ani ca să nu-și piardă sceptrul de președinte! Chiar nimeni nu vede cine-i omu’?!

 

OCTOMBRIE  2022

Ce înseamnă că Rușii, Belarușii și ucrainenii au împărțit Premiul Nobel pentru Pace în plin război?

Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat vineri avocatului pentru drepturile omului Ales Bialiațki din Belarus, organizației rusești pentru drepturile omului ”Memorial” și organizației ucrainene pentru drepturile omului ”Centrul pentru Libertăți Civile”. Nu există dubii că selecția celor care au primit în acest an Premiul Nobel pentru Pace ar fi fost cu totul alta, dacă Rusia nu ar fi atacat Ucraina la 24 februarie 2022.  Războiul de la poarta Europei a făcut însă ca la Oslo, capitala norvegiană a premiilor Nobel, pacea să fie premiată în acest an cu un anumit tâlc. Paradoxal, alegerile juriului a nemulțumit atât conducerea Ucrainei, cât și pe cea a Rusiei. Transmițând public nemulțumirea președintelui Ucrainei, consilierul lui Volodimir Zelenski a spus că „Două țări care au atacat-o pe a treia primesc premiul împreună”. Reacția președintelui rus Putin a fost în stilul consacrat. Un tribunal de la Moscova a dispus vineri confiscarea birourilor în capitala rusă ale organizației neguvernamentale ruse Memorial, relatează AFP. Decizia a fost luată la câteva ore după ce ONG-ul a câștigat Premiul Nobel pentru Pace. Pare într-adevăr nepotrivit ca sub blazonul prestigios Nobel, să reunești atât premianți din țările agresoare, cât și din țara atacată, chiar în momentul în care războiul provoacă în fiecare clipă morți și distrugeri. Dincolo de prima impresie însă, decizia Comitetului norvegian Nobel, face până la urmă dreptate. Pentru că, premianții din Rusia și Belarus sunt persoane și organizații cu o activitate intensă și tenace, care s-au opus permanent crimelor și abuzurilor regimurilor Putin și Lukașenko, promovând dreptul de a critica puterea despotică și de a proteja drepturile fundamentale ale cetățenilor. Pe de altă parte, organizația ucraineană premiată cu Nobel s-a remarcat prin efortul extraordinar de a documenta crimele de război ale rușilor. La prima vedere, pare cinică opțiunea din acest an a Comitetului norvegian Nobel. Dar nu e deloc. Lecția esențială în alegerea premianților pentru pace din acest an este că niciodată nu trebuie acuzat la grămadă un întreg popor, pentru deciziile criminale ale conducătorilor lui. Premiile Nobel pentru Pace din acest an scot în evidență rolul vital al societății civile atunci când e vorba de a lupta pentru pace, democrație și libertate în regimurile despotice. Nobel pentru Pace ne spune până la urmă că belarusul Ales Bialiațki,  rușii de la ”Memorial” și ucraineni de la ”Centrul pentru Libertăți Civile” sunt în aceeași echipă, au aceleași interese și luptă de partea bună a istoriei. Președintele Zelenski pur și simplu nu a înțeles că alegerea celor trei premianți din acest an la Nobelul pentru Pace e de fapt o palmă zdravănă dată peste obrazul președintelui Putin.

 

Explozii pe Podul Crimeei. De ce a fost o mare ispravă militară?

O explozie puternică a zguduit sâmbătă dimineață Podul Kerci care leagă Crimeea de Rusia. Mulți se întreabă ce mare ispravă e asta și de ce acel pod care leagă Crimeea de Rusia nu a fost distrus de ucraineni în prima zi de război. Pentru că nu e foarte simplu de făcut asta. Cu doar 3 luni în urmă, propaganda rusă avertiza că podul din Crimeea este imposibil de atacat datorită celor 20 de moduri diferite de protecție. Presa rusă afiliată Kremlinului a scris că podul din Crimeea este protejat de atacuri aeriene cu două regimente S-400 în același timp. Acestea creează o „cupolă” de protecție cu un diametru de 400 de kilometri. În plus, există o protecție suplimentară în mai multe etape de către sistemele de apărare aeriană, inclusiv Pantsir S-1, Tor și altele. Podul are și un sistem dens de apărare anti-sabotaj (înotători de luptă la datorie, bărci speciale și senzori electronici pe suporturi și chiar delfini militari dresați să dea alarma). Există, de asemenea, și alte echipamente – așa-numitul echipament de respingere. Acesta este sistemul sonar și de suprimare a sabotorilor. Atunci când înotătorii subacvatici (sau scafandrii obișnuiți) sunt detectați la o distanță mai mică de 300 de metri de pod, se activează un semnal audio cu solicitarea de a părăsi zona restricționată. Dacă un oaspete neinvitat nu schimbă cursul și înoată mai aproape de 100 de metri de pilonii podului, intensitatea semnalului sonor crește brusc, până la pragul durerii, iar persoana nu mai suportă și se îndepărtează. Și pe lângă toate astea, podul Crimeei este protejat și de unități de război electronic. Sunt interzise zborurile cu drone, chiar și în vecinătatea îndepărtată a podului. Cu toate acestea, toată această aroganță militară de protecție rusă a primit o replică neașteptată: podul Crimeei a explodat. Cel puțin trei secțiuni ale podului s-au prăbușit în apă. Practic, din patru benzi de circulație, acum se mai poate circula alternativ doar pe o singură bandă. Însă circulația a fost deschisă cu restricții: atât restricții de tonaj, cât și restricții pe flux pentru că zona carosabilă a fost îngustată simțitor în dreptul zonei unde a avut loc explozia. În plus, toate mașinile care doresc să traverseze podul sunt supuse unor controale amănunțite. Nimeni nu știe cum au reușit ucrainenii să facă isprava asta. Rușii emit ipoteza unui camion capcană. Din imaginile filmate se vede însă că epicentrul exploziei a fost undeva în dreapta podului deasupra apei. Practic, rușii nu știu ce i-a lovit! De aceea, explozia de pe Podul Crimeei dă un imens motiv de bucurie forțelor ucrainene care-și apără pământul. E bucuria legitimă a lui David când arată lumii că, dacă ai curaj și duci o luptă dreaptă, până la urmă orice Goliat poate fi înfrânt.

 

Ministrul Dâncu spune lucruri trăsnite

La nici trei săptămâni de la remanierea ministrului Educației, pare că se pregătește pentru același tratament și ministrul de la Apărare, domnul Vasile Dîncu. Declarația sa privind pacea cu Rusia prin cedarea de teritorii de către Ucraina este în contradicție cu poziția statului român și a aliaților săi. Războiul din Ucraina l-a aruncat pe sociologul pus șef la Apărare sub luminile reflectoarelor, iar lipsa de experiență a domniei sale în domeniul strategiei militare sare în ochi tot mai tare. Iar ultima declarație a domnului Dîncu nu face bine României și dacă era spusă la o crâșmă de cartier de vreun chefliu putinist. Ministrul Apărării din România s-a situat de partea celor care consideră că Ucraina trebuie să cedeze teritorii pentru a încheia pacea cu Rusia. Este exact ceea ce dorește și Vladimir Putin. Prin ce spune, domnul Dîncu dă cu tifla la grămadă politicii oficiale a României, angajamentelor noastre la NATO și solidarității europene. Taxat de președintele Iohannis și de șeful său de la Guvern, premierul Ciucă, ministrul Apărării a  dat-o la întors după câteva zile vorbind despre lupta ucrainenilor care trebuie ”dusă până la capăt”. Adică, s-ar înțelege, până și-ar recupera teritoriile pierdute, sau până vor pieri cu toții. După declarația cu bucluc, s-a vorbit tot mai mult despre demiterea domnului Dîncu din postul de șef la Apărare. Deocamdată problema nu este tranșată. Dacă domnul ministru supraviețuiește pe funcție și după această gafă monumentală, atunci, singura explicație posibilă este că și în politica oficială a României adevărul este undeva la mijloc. Iar domnul Dîncu, într-un exces nepermis de sinceritate, a avut inadecvarea de a da din casă.

 

Penalii dovediți nu mai au acces la demnități publice

Proiectul de lege adoptat marți de Camera Deputaților, decizională,  pare o bijuterie frumos strălucitoare apărută din senin de sub un val de mocirlă legislativă cu miros pestilențial de frăție între infractori și stat. De ce? Pentru că legea votată de deputați interzice tuturor persoanelor care au făcut pușcărie să mai poată candida la alegerile locale și parlamentare. E aproape inexplicabil cum s-a ajuns la asta în statul care a emis Ordonanța 13, dar s-a ajuns! Inexplicabil pentru că, inițial, proiectul de lege, pornit de la USR și REPER,  avea un caracter limitat. Se referea doar la alegerile locale și viza doar persoanele condamnate pentru infracțiuni contra copiilor – viol, pornografie, trafic. Statistica arată că în România un copil din cinci riscă și ajungă victimă a unui abuz sexual până la vârsta de 18 ani. Numai că, în comisiile Camerei Deputaților legea a primit, neașteptat,  un amendament care extinde interzicerea participării la alegerile locale a tuturor foștilor pușcăriași, indiferent de natura faptelor penale săvârșite. Asta dacă între timp nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei. În convergență cu această lege, PNL a promovat un alt proiect legislativ care interzice tuturor condamnaților definitiv la închisoare pentru infracțiuni făcute cu intenție să candideze la Parlamentul României. Prin acest duplex legislativ, toți penalii dovediți ai României au de acum drumul blocat spre candidatură atât la alegerile locale, cât și la cele Parlamentare. De observat însă că efectele celor două legi fac dreptate în trecutul luptei dintre corupție și anticorupție. Adică sunt opriți să mai fie aleși pe funcții publice, infractorii, mai ales cei condamnați pentru corupție, din vremea în care DNA și Justiția, în general, au avut perioada lor de glorie. Legile nu au însă nici un efect de redare a speranței pentru cei care așteaptă acum o repunere pe șine a DNA și a Justiției în ansamblul ei. E adevărat, că pentru marii condamnați din epoca Kovesi, drumul spre alegeri a fost stopat.  Marii corupți de azi însă, beneficiari de ”mușamalele” unei justiții readusă între timp la ordin în curtea din spate a sistemului politic, rămân cu dreptul deplin de a candida la funcții în statul român. Cele două legi nu-i va afecta, pentru că au toate condițiile să creadă că nu vor fi condamnați niciodată pentru furt, plagiat, mită, trafic de influență. Iar violatul de copii și omorul nu e specialitatea lor.

 

NOIEMBRIE 2022

Spânzurătoarea! Tratamentul recomandat de la Budapesta pentru maghiarii nealiniați din România

A devenit un fel de tradiție ca lideri politici maghiari să vină în România și să facă declarații odioase în care s-ar regăsi până și personaje sinistre ale istoriei,  ca Horthy, sau chiar Goebbels. A fost în vară premierul maghiar Viktor Orban la Tușnad, iar acum șeful unui partid extremist din țara vecină, un partid de tip AUR, a lansat un îndemn la omor în cadrul unei întâlniri pe care a avut-o la Sfântu Gheorghe. Ținta atacului politicianului maghiar a fost un cetățean român de naționalitate maghiară, și anume doamna jurnalistă Parászka Boróka (foto) de la Radio România Actualități Târgu Mureș. Politicianul, pe numele lui mic, Bartha, a numit-o pe jurnalistă ”ticăloasă” și a afirmat nici mai mult nici mai puțin că „astfel de oameni ar trebui spânzurați și eliminați din cadrul comunității maghiare”. Mesajul pentru minoritatea maghiară din România este clar: într-o bună zi ștreangul vă paște pe toți maghiarii trădători din România dacă nu vă aliniați la politica imperialistă a Ungariei de azi. Venit din partea liderului unui partid extremist de la Budapesta, îndemnul la omor asupra unei jurnaliste de naționalitate maghiară din România care-și face meseria onest nu a trecut neobservat.  Societatea Română de Radiodifuziune consideră comentariile drept un atac grav împotriva normelor de bază ale democrației, ale statului de drept, declarațiile care fac apel la puritate rasială fiind inacceptabile într-o Românie democratică şi tolerantă. Și premierul Nicolae Ciucă a calificat drept ”un atac grav la adresa valorilor democratice” amenințările formulate la adresa jurnalistei Radioului Public – Redacția Târgu-Mureș Paraszka Boroka, solicitând în acelaşi timp instituțiilor abilitate ale statului „să îşi exercite atribuţiile legale pentru protejarea reprezentanților mass-media”. Totodată, Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Mureş a anunţat, vineri, că s-a autosesizat în cazul afirmațiilor atribuite unui reprezentant al formaţiunii ungare Patria Noastră, referitoare la „spânzurarea” unei jurnaliste de la Radio Târgu Mureş. Speranța este ca dosarul penal deschis de polițiști să aibă și o finalitate fericită, care să descurajeze politicienii maghiari, dar nu numai, de a face din România o tribună de instigare la rasism, intoleranță și crimă.

 

Alegeri în America. Ron DeSantis a câștigat. Donald Trump a pierdut

O nouă stea republicană a răsărit chiar sub nasul lui Donald Trump. Marți, americanii au votat ceea ce se numește opțiunea de la mijlocul mandatului. Problemele economice, inflația mărită, drogul naționalist-rasist răspândit în discursuri de republicanii lui Donald Trump și sincopele de orientare ale președintelui democrat Biden anunțau un dezastru de proporții pentru partidul președintelui american. Spre surprinderea generală, nu s-a întâmplat așa. Victoria republicanilor, încă neclară,  ar fi fost la mustață, iar acolo unde se aștepta umilirea candidaților democrați la vot, aceștia au pierdut. Culmea este că au pierdut exact candidații cei mai puternic susținuți de fostul președinte Donald Trump, candidați care au susținut afirmațiile fără temei ale lui Trump de fraudă electorală în 2020. Analiștii politici sunt de părere că rezultatul arată o îndepărtare a Partidului Republican de inadecvarea, excentricitățile și imprevizibilitatea lui Donald Trump. Nu e de mirare că Donald Trump a fost acuzat de performanța electorală dezamăgitoare a republicanilor la alegerile americane de la mijloc de mandat. Chiar și aliații apropiați ai fostului președinte i-au cerut să-și reconsidere ceea ce a spus că va fi un mare anunț pe 15 noiembrie, adică probabil anunțul că va fi candidatul la președinție în 2024 din partea Partidului Republican. Rezultatul lamentabil de la alegerile de marți a avut însă și un efect pozitiv pentru republicani. Au găsit un candidat la președinție pentru 2024 cu un potențial electoral net superior față de deja sleitul Donald Trump. Fost ”ucenic” a lui Trump, Ron DeSantis, în vârstă de 44 de ani, a câștigat cursa pentru realegerea în funcția de guvernator al Floridei la alegerile americane de la jumătate de mandat. Victoria l-a propulsat la statutul de cea mai strălucită stea politică în ascensiune a partidului republican. Mult mai echilibrat decât Trump în discursul său, diplomat în relații, rațional în politica externă, mai tânăr,  Ron DeSantis este de așteptat să-i ia fața lui Donald Trump și să intre în cursa electorală desfășurată de Partidul Republican pentru nominalizarea viitorului candidat la Casa Albă în 2024. Atacul furibund al lui Trump împotriva fostului său ”ucenic” dovedește clar că șansele fostului președinte de a mai prinde candidatura partidului pentru Casa Albă au scăzut considerabil. Iar pentru electorat, critica și batjocora făcută azi de Trump la adresa lui DeSantis la nici 24 de ore după ce-l ridica în slăvi e o nouă dovadă a lipsei minimale de abilități politice de care fostul președinte suferă. Din acest punct de vedere se poate spune că la alegerile de la mijlocul mandatului din America avem un rezultat clar: DeSantis a marcat victoria, iar Trump a pierdut.

Suntem 8 miliarde de suflete

Populația Pământului a depășit marți, puțin după ora 09.00 (ora României), cifra de 8 miliarde de oameni. Deși, prin anumite zone ale mapamondului, statisticile arată un deficit demografic,  la nivel global natalitatea zburdă la cote din ce în ce mai ridicate. Statistica arată că la fiecare cinci zile, omenirea se îmbogățește cu încă un milion de bebeluși. Numai că, dacă în Europa trendul demografic e negativ, creșterea populației are loc cu preponderență în țările în curs de dezvoltare, acele state cu nivel industrial și tehnologic limitat. Majoritatea acestor țări se află în Asia și Africa și, parțial, în America de Sud și Centrală.  Oricum, statistica exploziei demografice din ultimii 200 de ani este spectaculoasă. În 1800, s-a atins și depășit primul miliard de locuitori ai planetei, mai exact 1,125 miliarde. În 1900, s-a ajuns la 1,762 miliarde, în 1910 – 1,750 miliarde, iar în 1920 – 1,860 miliarde. Un deceniu mai târziu, în 1930, s-a depășit al doilea miliard de oameni – 2,07 miliarde. Până în 1940,  oamenii s-au înmulțit până la 2,3 miliarde, pentru ca în următorii 10 ani, până în 1950, să mai evolueze doar până la 2,5 miliarde. În 1960 trăiau 3,03 miliarde de oameni, în 1970, 3,7 miliarde, în 1980, 4,45 miliarde, în 1990, 5,32 miliarde, iar în 2000, omenirea număra 6,1 miliarde de suflete. În 20 de ani, până în 2020, numărul a crescut la 7,79 de miliarde de persoane. Specialiștii prognozează  că populația lumii va continua să crească, putând ajunge în anul 2050 la circa 10,5 mld. de locuitori. Ce e interesant sau mai degrabă îngrijorător este că jumătate din sporul demografic va proveni din doar 8 țări de pe glob: Republica Democratică Congo, Egipt, Etiopia, India, Nigeria, Pakistan, Filipine şi Tanzania. Iar cea mai surprinzătoare știre a momentului legată de natalitate pe mapamond, este că R.P. Chineză este pe cale să piardă primul loc la număr de populație. În 2023, cea mai populată țară din lume va deveni India.

 

România scapă de MCV, dar nu și de monitorizare

Din punct de vedere politic, ridicarea MCV-ului pentru România este o oportunitate excelentă de promovare electorală. De la vârful statului, până la comunicatorii partidelor din coaliția de la guvernare, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, la parchetul de pe lângă ea, s-au rostogolit public o serie de laudatio autoservite la sistemul de justiție românesc și cum a fost el pus la punct după republica Dragnea. Analiștii politici și specialiști din Justiție au însă opinii critice la modificările aduse legilor Justiției, recent aprobate. Graba nefirească pentru legislativul român cu care acestea au fost votate pentru a evita avizul Comisiei de la Veneția trădează o mânăreală strecurată în conținutul acestor legi. Criticii vorbesc de crearea posibilității luării unor decizii arbitrare în instrumentarea dosarelor, de puteri discreționare căzute pe mâna unor magistrați anti-reformatori și de înlocuirea criteriului competenței cu cel al subiectivismului pur la promovarea magistraților pe funcții. Dincolo de oportunitatea unei umflări în pene, eliminarea MCV-ului nu e nici pe departe o bornă istorică pentru România. Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) nu a putut opri nimic din măcelărirea Justiției din epoca Dragnea-Tăriceanu. Și nici după aceea! Intram însă într-o nouă eră în care autoritățile române nu-și mai pot permite luxul de a încăleca Justiția și statul de drept fără să plătească crunt deriva. România intră de acum înainte într-o nouă schemă de monitorizare pe Justiție și pe îndeplinirea normelor cerute pentru existența unui stat de drept funcțional. Principiul e simplu! Dacă autoritățile române virează spre autoritarism și/sau intoxică prea mult buna judecată a Justiției, vom plăti amenzi usturătoare prin procedura infringementului, sau nu mai primim miliarde de euro fonduri europene! Practic, tăierea fondurilor europene se poate face prin blocarea pentru România a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Iar noul sistem de monitorizare deja ”arde”. Pentru a nu pierde banii din PNRR, la capitolul justiție trebuie atinse șase ținte, iar prioritatea zero, cu termen în acest an, este modificarea codurilor penale în acord cu deciziile Curții Constituționale, inclusiv cea privind prescripția specială, care, dacă nu e tratată la timp, va duce la anularea a sute de dosare penale de corupție grea. MCV-ul e mort! Trăiască însă ”Mecanismul de „condiționalitate”. Și democrația românească pe lângă el!

 

DECEMBRIE 2022

Schengen. România rămâne zonă tampon între Rusia și Occident

Talpa Schengen pusă României de cancelarul austriac Nehammer împarte România în două când e să fie găsiți vinovații pentru acest eșec istoric. În mod paradoxal, țintele alese depind în principal de percepția pe care o are fiecare despre ce fac pentru țara lor guvernanții de la București. Sunt două filoane mari de propagare a criticilor. Românii ”captivi”, material sau electoral, în arondismentul politic al partidelor de la guvernare blamează pentru eșec doar Austria și al său cancelar suprem. Frustrarea românilor care-și permit luxul să fie obiectivi și liberi de cointeresări politice își distribuie veninul aproape egal între căpeteniile austriece și coaliția de la guvernare de la București,  în frunte cu președintele Iohannis. Trebuie să te dai un pic în spate, să iei distanță, ca să înțelegi că și unii și alții au dreptate. Pe de-o parte, în tabloul general, vedem la prima vedere un cancelar austriac care și-a asumat un gest politic avantajos pentru el și pentru țara lui, fără însă să aibă inteligența de a-l motiva inteligent. Proba minciunii cancelarului Nehammer a putut fi demonstrată foarte ușor, cu cifre. A fost o naivitate totuși să se creadă că odată demonstrată minciuna, Austria se va scuza și va vota ”pentru”. Dacă o țară ca Austria a decis că merită să se facă de minune în Europa cu o argumentație mincinoasă ușor de demontat, înseamnă că la mijloc au fost mize uriașe. Nici una însă nu are legătură cu migrația.  Păstrarea României și Bulgariei în afara spațiului Schengen a fost o manevră geostrategică făcută peste capul României. Cine sunt beneficiarii? În primul rând, Uniunea Europeană, care și-a asigurat și pe mai departe o imensă zonă tampon la granița sa de Est în fața unei Rusii agresive. În al doilea rând, s-a bucurat și Rusia, care prin menținerea ”EXIT-ulului” României la zona fără frontiere a Uniunii Europene  poate acum să-și orienteze propaganda ca să învigoreze sentimentele anti-Occidentale în țările respinse.  Abia în al treilea plan, putem vorbi de eventuale calcule electorale ale puterii de la Viena, dar mai degrabă, e mai logic să se pomenească de gazul și petrolul rusești care fac din Austria un vasal economic al Moscovei. Pe de altă parte, tot în tabloul general vedem o Românie oportunistă, unde partidele organizează la interior, pas cu pas, preludiul oficializării șpăgii și a injustiției, în timp ce, la  extern, oficialul român, este asimilat cu elevul mediocru, leneș și palavragiu din ultima bancă, care, dacă este lăsat să copieze ca să nu repete din nou anul, oferă ploconeala lui parșivă, amestecată cu înjurături naționaliste șuierate printre dinți. De sus până jos,  România se prezintă la exterior cu figuri politice șterse, fără idei, figuranți la marile decizii care se iau în spatele ușilor închise, politicieni care la fiecare mișcare fac să le zdrăngăne tinichelele pe care le poartă din cauza diagnosticului pus lor fie de malpraxis pe funcție, fie de dependență de matrapazlâc. Desigur, ne poate emoționa solidaritatea restului Europei, zise și unite, care, în afară de Austria, aproape s-a organizat în galerie de fotbal ca să susțină în gura mare intrarea României în Schengen. La fel și corala de regrete profunde de după. A fost puțin cam ciudat și cam ostentativ. Și poate tocmai de aceea, această efuziune de susținere și de regrete în cascadă ne poate aminti că în politică doar cerul e limita la ipocrizie.

 

„Gică contra” al Europei rămâne cu ”PRIETENIA” LUI PUTIN, dar fără banii UE

Lațul se apropie de jocul politic la două capete pe care îl practică cu succes de ani de zile premierul maghiar Viktor Orban. E omul politic care a făcut din Ungaria o cârtiță a regimurilor politice despotice de la Est de Ucraina, cârtiță hrănită, culmea!, de banii Uniunii Europene.  Ani de zile, Bruxelles-ul a fost neputincios la sfidările regimului Orban, la campaniile publice de denigrare duse de Budapesta, la devierile legislative care, de la an la an, au sugrumat democrația maghiară supunând legea la pofta de putere a despotului Orban. UE a fost neputincioasă dintr-un motiv evident: atunci când a fost croită, Uniunea a pornit de la premisa că va avea de-a face cu lideri naționali rezonabili, cu viziune democrată și de bună-credință, lideri care înțeleg avantajele oferite de Uniune pentru popoarele lor, adică democrație, libertate, domnia legii și prosperitate.  Cine ar fi crezut după căderea Uniunii Sovietice că, într-o perioadă istorică echivalentă cu secunde pe axa timpului,  naționalismul, autoritarismul și extremismul de tip fascist vor reveni și vor putea seduce din nou oamenii?! Ce părea o nebunie, din păcate, e fapt și realitate astăzi. O pandemie politică care produce lideri mutanți de tip Putin,  a debutat cu 10-15 ani în urmă chiar în țările foste comuniste din Europa de Est,  farsă cinică a istoriei, și s-a extins încet-încet spre Vest. Pentru a-și readuce pe calea cea bună oile rătăcite, Uniunea Europeană avea până acum un singur instrument pentru disciplinarea țărilor care o iau razna. Articolul 7 al Tratatului UE, poreclit cu  ironie ”nuclear”, era de fapt apă de ploaie. Sancțiunile prevăzute în el puteau duce maxim la o suspendare a anumitor drepturi ale unui stat membru care abdică de la regulile statului de drept. În special, se suspenda dreptul de vot în Consiliul UE, organism în care cei 28 de membri definitivează legislațiile europene. Nu s-a ajuns niciodată acolo. Pentru simplu fapt că pentru adoptarea Articolului 7 împotriva unei țări deviaționiste e nevoie de votul tuturor membrilor UE. Și cum ar putea crede cineva că  Ungaria și Polonia ar  vota ca să li se aplice tot lor sancțiuni? Nu e ridicol?  Și așa,  mai bine de un deceniu,  Viktor Orban a scăpat de fiecare dată basma curată și a putut profita de slăbiciunile Uniunii Europene.  A devenit evident că UE are nevoie de anticorpi mai puternici decât insignifiantul Articol 7 pentru a fi în măsură să readucă în partea luminoasă a istoriei membri care încep să guverneze după rețetele lui Putin și Jinping. A durat destul de mult până când Uniunea Europeană a ieșit din blocaj ca să-și asume un instrument real de sancționare: banii europeni. Pentru ca suspendarea fondurilor europene să intre în vigoare, nu mai e nevoie de unanimitate, ca în cazul Art. 7, ci doar de majoritate calificată, cel puțin 15 din cele 27 de state membre, care să reprezinte împreună peste 65% din populația totală a UE. Iar precedentul a fost creat în cursul acestei săptămâni. Sub presiunea Parlamentului European, Comisia Europeană le-a propus statelor UE, care trebuie să se pronunțe până pe 19 decembrie, suspendarea a 7,5 miliarde de euro din fondurile de coeziune alocate Ungariei și a celor 5,8 miliarde de euro ce revin acestei țâri sub formă de granturi în planul european de relansare în urma pandemiei. Motivul? Guvernul lui Viktor Orban doar a simulat măsurile de reformă cerute, măsuri care să redea independența totală a Justiției și libertatea presei în Ungaria și să relanseze cu adevărat lupta împotriva corupției de sistem din țara vecină. În replică, premierul ungar Viktor Orban a acuzat vineri Comisia Europeană că îngheață din motive strict politice fondurile europene alocate țării sale. El și-a ornat acuzațiile cu temele sleite legate de opoziția Budapestei față de primirea migranților şi față de sancțiunile europene impuse Rusiei după agresiunea contra Ucrainei. Ce spune Orban e gargară politicianistă. Bubele mari și adevărate sunt la el în ogradă și țin de practica sa populistă, care una spune „poporului”, din rolul auto-asumat de patriot-suprem al neamului, și cu totul alta spune la Bruxelles, unde încearcă retușuri cu sferturi de măsură, pentru a nu fi sancționat. Dacă se va vota pentru suspendarea fondurilor europene pentru Ungaria, poporul maghiar are șansa să înțeleagă pentru prima oară că a fost înșelat de o politică găunoasă cu care liderul lui,  pe care l-a votat cu milioanele, a folosit-o doar ca să-și construiască un regim corupt și inechitabil pentru maghiarul de rând. Viktor Orban se află așadar în fața unei decizii radicale pentru el: ori schimbă foaia, ori se pregătește să fie călcat în picioare de propriul popor. Cumva e totuși un om norocos: nu mulți despoți au șansa să opteze ca să-și salveze pielea!

Monica Pană