33 de ani. Omagiu visătorilor căzuți în 1989
La 33 de ani de la explozia populară din decembrie 1989, România are o generație resemnată, cu mulți dintre membrii ei stabiliți definitiv în alte țări, și o generație mai tânără care nu pricepe nimic din resemnarea celei dintâi. Deasupra acestor două generații stă tolănită clasa politică românească, indiferentă la vârstă, formată din foști șmecheri ai comunismului care s-au înconjurat de lingăi și rude, închizând definitiv ușile politicii în urma lor dar și viitorul.
Nu voi încerca nicio argumentație în detalierea celor de mai sus: știm cu toții, cei întregi la minte, despre ce e vorba, pentru că trăim realitatea aceasta zi de zi. Vreau doar să spun că tristețea acestei confiscări barbare a momentului de grație istorică 17-22 decembrie 1989 nu trebuie să ne împiedice să ne amintim, repetat, că oameni buni, visătorii acelei revoluții, au murit sub gloanțele unui comunism care nu se lasă dus de aici nici după 33 de ani de „lume liberă”.
Pentru oamenii buni care au murit în decembrie 1989, pentru visătorii de-atunci care și-au dorit o Românie liberă, pentru părinții și frații lor, să dăruim câteva momente de recunoștință, poate și o rugăciune în aceste sfinte zile dinaintea Nașterii Domnului.
Dumnezeu să vă odihnească în pace, oameni buni, și, chiar dacă visul vostru s-a împlinit doar în parte, vă mulțumim pentru acest sacrificiu care ne-a schimbat viața.
Foto: arhiva AGERPRES
