Viața văzută prin ochii unui instructor de parapantă

Omul care iubește ceea ce face te va învăța mereu să iubești și tu ceea ce vrei să realizezi. Nu departe de o împlinire stă și ambiția de a te face să crezi în tine și să îți dorești mereu mai mult. Blumhanghel Artur Valer este acea persoană care ne va povesti ce înseamnă viața dusă la extrem și cât de frumos este să fii deasupra unui oraș și să te simți ca și în „al nouălea cer”. Instructor de parașutism și parapantă, acesta ne va introduce în lumea mai puțin cunoscută a unui sport plin de adrenalină.

Pentru început, povestește-ne, ce înseamnă zborul cu parapanta și cum se procedează?

BAV: Zborul cu parapanta este unul dintre cele mai simple moduri de a putea zbura, deoarece  zborurile sunt foarte diferite. Ca și începător, trebuie neapărat să treci printr-o școală, adică să există un program de inițiere, înaintea începerii zborului propriu-zis, deoarece în școală se face o parte de pregătire practică la sol. Această pregătire constă în formarea deprinderilor fiecărui elev în ridicarea parapantei deasupra capului, deoarece aceasta se gonflează. Neapărat trebuie să existe o inclinație la pantă, iar în momentul când parapanta este umflată să poți să alergi să îți iei zborul. Cu cât dealul e mai abrupt, cu atât finețea parapantei crește și te desprinzi mai repede. Cu cât dealul e mai puțin abrupt, cu atât trebuie să alergi mai mut, în funcție și de intensitatea vântului. Pregătirea unui elev depinde foarte mult și de abilitățile lui. Am avut elevi care au început să zboare după 3-4 zile de pregătire la sol, iar unii nici după 5 luni.

În prezent deții o școală de parapantism. Ce categorii de vârstă pot practica acest sport?

BAV: Zborul cu parapanta se poate practica de la o vârstă fragedă, adică de la 16 ani, deoarece aceasta este legislația. Cursul de pregătire la sol poate începe mai repede, de la 15 ani.”

Care sunt provocările pe care le poate întâmpina orice amator de zbor cu parapanta?

BAV: Un elev tinde întotdeauna să își ajungă sau mai mult, să își depășească instructorul. Eu fiind de multe ori campion național în precizia aterizării și zborul cu parapanta, acest lucru îi angrenează pe elevi mai mult și tind să ajungă la același nivel. Cu cât sunt mai motivați și cu cât oferă mai mult timp pentru a putea învăța, cu atât mai mult vor reuși.

Dacă ar fi să îmi povestești în câteva propoziții despre cele interesante experiențe cu parapanta, care ar fi acelea?

BAV: Cea mai frumoasă senzație a fost diferența de nivel într-un zbor, adică când am urcat cu parapanta la 4000 de metri. Distanțele pe care le poți parcurge cu parapanta, adică sute de kilometri, atât timp cât condiția meteo îți permite, sunt ,de asemenea, foarte captivante.

Ce trebuie să aibă un parapantist la el de fiecare dată?

BAV: Trebuie să aibă de fiecare dată echipamentul complet care constă în parapantă, scaunul pe care noi îl numim seletă și, inevitabil, parașuta de salvare sau de rezervă, în cazul în care apare un incident. Foarte important este, în funcție de zborul pe care îl faci, să fii îmbrăcat și cu echipament adecvat pentru zborul respectiv. De asemenea, casca nu trebuie să lipsească niciodată.

Dacă cineva își dorește să practice acest sport, ce trebuie să facă?

BAV: Guvernul României nu susține financiar zborul cu parapanta, iar astfel fiecare persoană care își dorește practicarea acestui sport trebuie să suporte cheltuielile. O școală de zbor, până la nivel de licențiere, costă undeva la 1000 de euro. În plus, undeva la jumătatea cursului, elevul trebuie să își achiziționeze un echipament, deoarece odată ajuns în stadiul în care poate să zboare singur, el trebuie să susțină un examen, iar atunci este indicat să aibă echipamentul lui. Totul ajunge undeva la 2500 de euro, dar dacă îți dorești, totul este ieftin.

Ai întâmpinat vreodată momente dificile în care ai vrut să renunți la acest sport?

BAV: Nu am vrut niciodată să renunț la sportul acesta pe care îl practic de 31 de ani, încă din contră am început și eu ca un învățăcel. Partea mai puțin plăcută este că nu am avut de la cine învăța. Am fost vreo 5-6 în România care am inițiat zborul cu parapanta, însă pe atunci nu exista un manual după care să ne ghidăm, nu aveam echipament, parapante primite doar de la francezi, pe care acum nici nu aș avea curajul să le deschid.

Care sunt visele tale pe viitor?

BAV: Visele mi le-am cam împlinit, după 31 de ani de zbor, adică sunt instructor de parașutism, am făcut peste 4000 de salturi din avion, am peste 10.000 de ore de zbor cu parapanta. Bineînțeles că am muncit foarte mult să pot ajunge la un moment dat din sportiv, mentor, iar mai apoi să fac cursuri de tandem, adică să poată orice persoană să zboare cu mine chiar dacă nu deține un echipament sau nu a făcut o școală. Imediat după aceea trebuie să ai o experiență de vreo 5 ani ca să poți deveni instructor. Pentru a deveni instructor trebuie făcută o altă școală, iar mai apoi să fii lector și să îi înveți mai departe pe alții. Visul meu ar fi totuși să îmi văd și copiii lângă mine în zbor. Cel mare a început deja să zboare cu mine în tandem, doar că mai are puțin până face 16 ani ca să poată zbura singur. El este pregătit pentru cursuri și face partea practică la sol.

Descrie-te în 3 cuvinte

BAV: Fericit, sigur, matur.

 

Adela Borlea