Scrisoare către Moş Crăciun: „Vrem cărţi să învăţăm. Vrem la şcoală”

„Eu vreau cărţi de la Moşu’…! Cărţi de făcut teme! Vreau să învăţ, să scriu, vreau să citesc. Vreau să citesc poveşti pentru surorile mele”.

Cu doar câteva cuvinte, o copilă cu zâmbet larg şi ochi fumurii îţi umple inima.

Denisa Nicoleta are aproape nouă ani şi locuieşte împreună cu cele două surori mai mici şi mama lor într-o singură cameră.

Le găseşti la intrarea în Ardeu, într-o construcţie ascunsă după o poartă cu jumătate de gard bun.

În cămăruţa lor, de-abia te poţi învârti: au două paturi, un dulap şi o sobă care dă căldură doar  atât timp cât arde focul.

O masă înghesuită în colţ e loc de depozitare pentru lucrurile fetelor. Calendarul ortodox e lipit pe un frigider, pe care stă un televizor vechi, la care fetele se mai uită la desene animate.

Aerul e plin de mirosul gogoşilor pe care le-au primit ca desert de duminică.

Denisa este în clasa a II-a, dar pandemia şi orele online nu i-au priit: „Mie îmi place la şcoală, dar nu putem merge, nici online nu putem face ore, că nu avem cu ce. Mai vine doamna când poate”, şopteşte copila.

Râde din tot sufletul şi îşi îmbrăţişează mereu surorile. Mijlocia, Gabriela, are şapte ani şi este în clasa I. Nu prea a prins ea ore în clasă, dar tot le duce dorul: „Vreau să învăţ şi să o văd mai mult pe Caro.” Înghesuită între cele două surori, pitica familiei tânjeşte după joaca de la grădi şi după Mia, prietena ei. Are patru ani şi zâmbeşte mereu.

Dintr-un colţ de cameră, mama lor le priveşte zâmbind: „De fete, sunt mândră pentru că le place şcoala şi le place să înveţe foarte mult. Ele ar vrea să meargă la ore, dar, cu pandemia asta…”, oftează femeia şi priveşte lung pe geam: „Nu avem ce face. Nu am cum să le iau tablete. Mai vin profesorii la ele acasă, mai vorbesc de pe telefon cu ei şi îmi mai spun ce trebuie făcut”, povesteşte Laura Bonciu.

La 30 de ani, femeia are singură grijă de cele trei fete. Toate patru trăiesc din alocaţii şi ajutorul social: „Ne descurcăm cum putem, cu ce putem: avem lemne, am adus cu căruţul de prin pădure. M-a ajutat cineva cu tăiatul. Apa o aduc, de jos, din vale şi pentru spălatul hainelor şi pentru îmbăiat. Mai e o cameră în clădirea asta, dar nu se poate locui acolo.”

Nici cămăruţa în care stau nu e mare lucru: pereţii sunt subţiri, acoperişul e din beton, zugrăveala – deşi relativ nouă -, e deja scorojită, soba este din cărămidă şi căldură dă doar plita şi doar atât timp cât arde focul. Iarna, când e frig, condiţiile cad sub limita traiului decent. O întrebi: „Nu e greu aşa, toate, într-o cameră?” Mama zâmbeşte un pic trist: „Ce să facem… Bine că o avem şi pe asta! I s-a făcut milă de noi unui om din sat”, murmură femeia.

Din lipsă de altceva, dar şi ca să se încălzească mai bine, cele două copile mai mari, dorm împreună, iar mama, cu cea mică. Un scaun cu tapiseria ruptă le serveşte drept măsuţă pentru lecţii.

Cu toată sărăcia lor, fetiţele sunt vesele şi nu par să îşi dea seama ce viaţă grea duc. Mai mult, sunt cuminţi. Dacă ies afară şi mamei lor i se pare că nu sunt destul de bine îmbrăcate, intră în casă la primul ei cuvânt, să mai ia o hăinuţă. Gabriela este cea mai vioaie – din câteva mişcări, ajunge la jumătatea nucului din curte pe care îl foloseşte uimitor de bine, ca aparat de gimnastică. La primul semn al mamei, e jos: „Ştii că nu e bine ce faci, da?!” Fetiţa zâmbeşte, încuviinţează şi porneşte joaca cu căţeii din curte.

Fetiţele nici nu au habar că poate exista un altfel de trai, deşi mama lor şi-ar dori să aibă un loc al lor, într-un oraş unde să fie şcoli şi condiţii mai bune. Le întreb: „Ştiţi că sunt copii care au fiecare camera lor?” Copilele opresc joaca, măresc ochii de uimire şi Gabriela izbucneşte: „Au şi televizor? Şi se pot uita la ce desene vor ei?!”

Au nevoie de o mulţime de lucruri, dar lista lor pentru Moş Crăciun e scurtă: pitica vrea un unicorn, poate chiar o geantă de grădiniţă cu unicorn, iar Gabriela visează la păpuşa Cicciobello din reclamele tv. Denisa e tot cu gândul la şcoală: „Îmi place la şcoală, îmi plac matematica şi româna. Îmi place să fac engleză şi sport! Avem profesor de engleză, ştiţi?!”

Mama lor oftează: „Chiar îi place foarte mult la şcoală şi o laudă mult şi doamna! Îi place de ea că e pricepută, îi place să înveţe. Doamna vine acasă la ea, când poate: a fost joi, mai vine luni şi tot aşa până la sărbători. Poate, de la anul, să înceapă din nou cursurile. Eu pentru mine nu vreau nimic, dar  ne-ar prinde bine o cameră în plus”, spune Laura Bonciu. Măcar ar avea unde găti şi usca rufele, care acum stau atârnate deasupra geamului, pe galeria perdelei.

Copila cea mare îşi ia surorile lângă ea. „Dar hăinuţe? Pantofi? Îţi trebuie?” Denisa priveşte către mama sa întrebător, să vadă dacă are voie să zică, apoi şopteşte: „Da, îmi trebuie. Îmi trebuie hăinuţe pentru şcoală. Vreau înapoi, la şcoală…”, zâmbeşte fetiţa.

Ea este unul din puţinii copii care se înveseleşte când aude de şcoală. Şi are planuri cu adevărat mari: „Vreau să mă fac doctoriţă. O să fiu o doctoriţă mare şi, dacă e bolnavă Cris, o consult! Nu o las pe afară să stea, să răcească”, spune fetiţa şi îşi îmbrăţişează strâns sora mai mică.

Cazul celor patru suflete i-a adus la Ardeu pe voluntarii campaniei „Ajută satul”. Iniţiatorul demersului, Marius Achim spune că fetiţele de 4, 7 şi 9 ani au nevoie de sărbători mai fericite.

Pe lângă daruri, este însă nevoie de materiale de construcţie: „Aici ar trebui izolaţi pereţii şi făcut un acoperiş pentru că asta este o clădire de beton care ţine rece. Vrem să schimbăm şi soba, pentru că e construită din cărămidă şi, în afară de plită, nu dă deloc căldură. Peste noapte, nu ţine deloc căldura şi le este foarte greu să stea în zilele de iarnă, cu temperaturi negative. Au nevoie de o cameră nouă şi neapărat de tablete pentru orele online. M-au impresionat fetiţele pentru că sunt tare joviale şi jucăuşe, foarte simpatice. E bine că le place şcoala şi vor să înveţe. Asta-i important.”

Cine doreşte să contribuie, poate afla cum pot fi ajutate familiile vizate de campania din acest an de pe pagina de facebook „Ajută satul” sau site-ul https://ajutasatul.ro/

 

Detalii suplimentare se pot afla de la Marius Achim la numărul 0728.290.701, iar donaţiile şi materialele de construcţii pot fi aduse la punctul de lucru al campaniei, pe strada Pietroasa nr. 13, Deva.

 

Laura OANA