Dialog social cu pumnul în gură şi libertate pe cartelă

S-ar părea că deşi au trecut aproape trei decenii de când mii de tineri au murit sub gloanţele Revoluţiei române, avem la butoanele puterii persoane care nu au înţeles nici astăzi ce înseamnă economie de piaţă, o societate liberă şi o democraţie funcţională. Totuși, “îndrăznesc să cred”… că deși aceştia încă nu au înţeles cum funcţionează lumea liberă şi democraţiile occidentale încă se mai pot vindeca. Căci dacă tânjesc după metehnele şi obiceiurile vechiului regim comunist, când democraţia şi dialogul erau mimate, iar libertatea era o deviză fără valoare, ceea ce fac ei în România nu este, așa cum se laudă, revoluție, ci este restaurație!

În data de 8 noiembrie 2017, cel mai arogant guvern care a condus vreodată România, a decis, pe furiş, fără consultări şi fără dezbateri, printr-o ordonanţă de urgenţă publicată 8 zile mai târziu, să ştirbească din pensiile viitoare ale celor care se află astăzi în câmpul muncii. Astfel, au fost reduse, dintr-o singură lovitură, contribuţiile la pensiile obligatorii administrate privat, de la 6%, procent la care ar fi trebuit să ajungă încă de la 1 ianuarie 2017, la 3,75%. Motivul adevărat?   Bugetul este praf, iar Guvernul a eşuat deja în a implementa cea mai mare parte dintre promisiunile mincinoase făcute în campania electorală. Din păcate, această ordonanţă a fost iniţiată de un ministru care pretinde nu doar că l-ar fi citit, ci că l-ar fi şi tradus pe Vilfredo Pareto, sociolog şi economist italian. Este ciudat cum de iniţiatorul nu a învăţat din cărţile pe care pretinde că le-a tradus că justiţie socială  şi optim social înseamnă să reuşeşti să faci bine tuturor, iar atunci când acest lucru nu este posibil, nu ai voie să  faci bine unora, afectând bunăstarea altora. Adică să nu iei de la unii pentru a da altora!

Tot în aceeaşi ordonanţă, Ministerul (chipurile al) Justiţiei Sociale, a decis să mutileze şi Legea dialogului social, impunând derogări cu nemiluita de la principalele prevederi şi impunând, în mod obligatoriu, iniţierea negocierilor individuale sau colective ale contractelor de muncă din sectorul privat din România.

Altfel spus, Guvernul a impus cu forţa, printr-un act normativ pregătit, el însuşi, fără dialog social, fără consultări, fără dezbateri, ca toţi angajatorii şi angajaţii să demareze, sub presiunea sancţiunilor, negocierea contractelor de muncă, în special în ceea ce privesc veniturile salariale! Păi, unde mai este dialogul social, unde mai este negocierea, dacă Guvernul aşteaptă un singur rezultat de la negocieri?! Acela prin care, pentru a nu ştiu câta oară, agenţii economici din România şi angajaţii lor, sunt obligați să suporte greşelile Guvernului, pe propria piele, chiar din propriul buzunar. Ce angajator nu ar mări lefurile dacă ar putea? I-ar mai trebui ameninţări şi sancţiuni de la guvern? Oricum, forța actului normativ al guvernului este, practic, o adiere de vânt, totul fiind mai degrabă o mascaradă menită să se pună la adăport de mânia păgubiților înșelați, în așteptările lor, în cel mai cinic mod cu putință!

Dar „gura păcătosului adevăr grăieşte”  şi acest plan al doamnei Vasilescu,  ministru al muncii, se deconspiră ex-ante, zilele trecute. Ea a început a face anticipat procese de intenţie majorității angajatorilor din România şi spune că o eventuală scădere a salariilor nete din sectorul privat nu este vina Guvernului, ci este culpa exclusivă a angajatorilor privaţi.

Fals, doamnă ministru! Angajatorii nu v-au cerut nici o reformă privind transferul de contribuţii! Agenţii economici din România sunt sătui de experimente nefericite care poartă numele de reformă sau revoluţie! Cu toţii vor să fie lăsaţi să muncească, să producă şi să contribuie la bugetul pe care dumneavoastră cu alți miniştri îl cheltuiţi discreţionar. Nu ştiu dacă, după acest dialog cu pumnul în gură şi cu pistolul înfipt în spate, salariile brute din contractele de muncă vor creşte cu peste 20%, pentru a nu afecta valoare netă, adică banii luaţi în mână de angajat. Unii angajatori o vor face, poate agenţii economici de dimensiuni mai mari, care în România nu sunt mai mult de 2.000. Cei mici, însă, nu cred că o vor face, fie pentru că nu-și vor putea permite, fie pentru că nu vor vrea să mai contribuie la bugetul administrat prost de PSD şi ALDE.  Mare parte dintre agenţii mici şi mijlocii şi-au exprimat, deja, intenţiile de a menţine veniturile nete ale angajaţilor, nu prin creştere salariilor brute, ci prin alte beneficii. Cum pot să înfrunte autismul şi nepriceperea Guvernului, atunci când ia măsuri proaste asupra întregului mediu economic?!

Dar dacă evaluările de risc, deja conturate de organisme specializate internaţionale, se vor dovedi corecte în România, în anul 2018, eventualitate care nu are cum să bucure pe nimeni,  PSD nu se va mai putea salva politic cu nicio scuză inventată în laboratoarele de partid. Nici cu  „statul paralel”, nici cu „multinaţionalele” și Soros, nici cu uraganul și alţi inamici nevăzuţi. Și merită, din plin, să i se întâmple asta. Atâta doar că prețul plătit de români în această aventură este uriaș!

Eleonora-Carmen HĂRĂU