GEOPOLITICA ZILEI DE MÂINE: Europa în sau pe lângă căruța americană?
Uriașii lumii se scutură de praf și se pregătesc să intre din nou în ring pentru o rundă decisivă. Ori prea multele decenii de liniște globală, ori foamea de putere, ori pur și simplu dorința de a juca soarta lumii par să-i fi trezit iar asta înseamnă că, geopolitic, lumea de mâine se reîmparte pe criterii de forță. Principalii jucători: SUA, Rusia și China. Cum China avansează uimitor și amenințător iar Rusia lui Putin nu se arată emoționată de răbufnirile puerile americane, SUA intră în zugzwang.
Nu întâmplător prima ieșire în lume a președintelui american Joe Biden are ca țintă Europa. După perioada de diplomație zbuciumată, cu gesturi dure și nu întotdeauna gândite temeinic, în mandatul lui Donald Trump, Joe Biden s-a trezit cu un morman de probleme de politică externă pentru SUA, mai mulți adversari și mai puțini aliați. Acum Joe Biden încearcă nu numai să dreagă politica externă americană, ci și să obțină un suport internațional consistent din punct de vedere economic, politic și militar. O sarcină deloc ușoară, dacă ar fi să luăm în calcul doar orgoliul rănit al europenilor și reticența europeană față de posibila înglobare într-un nou război rece.
Dacă privim cu atenție agenda vizitei prezidențiale americane în Europa, vom desluși relativ ușor detaliile intențiilor geopolitice ale lui Joe Biden.
În primul rând, tripticul de dialog economic-politic-militar al agendei, respectiv grupul economic G7, conducerea politică a UE și NATO. Plus „verișorii” din Marea Britanie, cu care și-a început periplul european. În fapt, este evident că, la prima mână, Joe Biden vrea un avantaj notabil cu care să intre la întâlnirea pe care o va avea cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, pe 16 iunie 2021, la Geneva. Are nevoie de un avantaj notabil cu atât mai mult cu cât ieșirile sale, acide și provocatoare la adresa Rusiei, în ultimele săptămâni, nu sunt chiar prielnice unui dialog constructiv ruso-american.
Dincolo de „încălzirea” pentru întâlnirea dificilă cu Vladimir Putin, Joe Biden și geostrategii lui mai au o țintă importantă: înrolarea aliaților SUA în competiția geopolitică cu China, cum punctează, în editorialul de astăzi din Le Figaro, „Joe Biden au G7: «Amitié conditionnelle»”, Philippe Gelie. Este clar că SUA au o problemă mare cu aspirațiile și pretențiile Chinei în zona economiei mondiale și, mai ales, a tehnologiei de vârf. Iar teama de China este vizibilă inclusiv prin efortul de 250 de miliarde de dolari pe care SUA l-a angajat recent pentru a ține piept cursei din tehnologie pe care asiaticii par să fie pregătiți să o câștige.
Din punctul de vedere al europenilor, lucrurile nu sunt deloc simple. În afară de pericolul posibilei înrolări într-un nou război rece pe axa est-vest, poziția de companion cu voce stinsă nu este de niciun folos unei Uniuni Europene care ar vrea să joace de la egal la egal cu marile puteri ale lumii. Așadar, este un moment critic pentru diplomația europeană, care va trebui să arate dacă rămâne slabă și ezitantă, cum se arată în ultimii ani, sau este capabilă să pună condiții într-un parteneriat complicat și cu multe capcane cu SUA, un uriaș cu deja prea multe probleme.
Una peste alta, este evident că demersul american din aceste zile reprezintă una dintre cele mai importante mișcări de strategie geopolitică din ultimii ani, o mișcare ce nu se va opri aici, ci va continua, atât pe partea occidentală, cât și pe contraofensiva economică, politică și chiar militară China-Rusia (mai degrabă împreună, la bine și la greu!).
