Ziua Europeană a Muzicii Vechi 2021

Duminică, 21 Martie 2021, de la ora 19, în Salonul Florilor din cadrul Muzeului Naţional Cotroceni se va desfăşura concertul Sempre Vivaldi. Concertul este organizat cu ocazia Zilei Europene a Muzicii Vechi şi propune publicului şase piese (cinci instrumentale şi una vocal –instrumental) aparţinând compozitorului Antonio Vivaldi.

Atunci când ne gândim la „muzica veche”, adică muzica acelei epoci care ne poartă în timp spre detalii, rafinament şi bun gust, ne vin imediat în minte nume precum Bach, Haendel, Corelli sau Vivaldi. Adeseori am fost întrebaţi „de ce?” nu programăm mai mult sau „când?” vom prezenta un concert cu repertoriu integral Vivaldi? N-am avut niciodată un răspuns; sau poate nu ne gândiserăm suficient la el. În 2021, însă, adică anul comemorării a 280 de ani de la moartea sa, ne-am gândit să-i dedicăm lui Vivaldi sărbătoarea muzicii vechi de pe 21 martie.

Când spunem „Vivaldi”, cei mai mulţi dintre noi se gândesc la „Anotimpuri” – cele patru concerte pentru vioară şi ansamblu orchestral de cordari pe care aproape toată lumea le cunoaşte. Iar cum epoca Barocului muzical european coincide cu o puternică înflorire culturală, în general, putem observa cum simpla curgere a timpului a reprezentat o importantă temă de inspiraţie pentru muzicieni, artişti plastici sau renumiţi oameni de ştiinţă. Este suficient să ne gândim la „Anotimpurile” pictorilor Giuseppe Arcimboldo şi Nicolas Poussin, din colecţia Muzeului Luvru sau la „Anotimpurile” lui Pieter Brueghel cel Tânăr, aflate la Muzeul Naţional de Artă al României şi deja ne putem face o imagine despre cât de importante sunt aceste lucrări în contextul patrimoniului artistic universal. Şi apoi, facem un exerciţiu de imaginaţie, corelând aceste imagini cu muzica lui Vivaldi şi percepem astfel, doar o mică parte din inestimabila valoare a ceea ce au însemnat secolele XVI – XVIII în evoluţia omenirii.

Interpreţii concertului sunt: Cristina Vasilache – sopran, Mircea Ionescu / Rafael Butaru – viori, Dávid Csibi – violă, Lázár Zsombor – violoncel, István Csata – contrabas, Raluca Enea – clavecin.

În program:

Antonio Vivaldi (1678 – 1741)

• Overture L’Olimpiade, RV 725 – Allegro

• Concerto „La Tempesta di mare”, RV 253, pentru vioară şi orchestră de coarde. Allegro – Largo – Presto

• Concerto Grosso, RV 157, pentru orchestră de coarde.

Allegro – Largo – Allegro

• Sonata „La Follia”, RV 63, pentru două viori şi basso continuo.

• Concerto VI din”L’Estro Armonico”, RV 365, pentru vioară şi orchestră de coarde.

Allegro – Largo – Presto

• Motet „In turbato mare irato”, RV 627, pentru soprană şi orchestră de coarde.

Aria – Recitativ – Aria – Alleluia

Concertul se va desfăşura online şi va fi difuzat, live, pe facebook şi pe canalul de Youtube al Festivalului de Muzică Veche Bucureşti: https://www.facebook.com/Festivalul.de.Muzica.Veche.Bucuresti/ https://web.facebook.com/events/2212715322197319 https://www.youtube.com/channel/UC6GoBMcXRrMc8BH5GjB6cig

Organizatorii evenimentului sunt Asociaţia ANTIQVA şi Festivalul de Muzică Veche Bucureşti. Parteneri: REMA – Reţeaua Europeană de Muzică Veche, Institutul Cultural Român, Muzeul Naţional Cotroceni, Institutul Cultural Maghiar Bucureşti, Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, Fundaţia Calea Victoriei. Sponsori: Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Delicatese Florescu.

Parteneri media: Radio Trinitas, Radio Clasic, Profit.ro, Urban.ro, News.ro, Modernism.ro, AgentiadeCarte.ro, Informateca.ro, Revista Casoteca.

Contact: Laurenţiu Constantin. laurentiu@medievalpraxis.ro 0725.223.394.

Ziua Europeană a Muzicii Vechi

Din anul 2013, s-a stabilit la nivel european ca data de 21 martie (ziua de naştere a compozitorului Johann Sebastian Bach), să devină Ziua Europeană a Muzicii Vechi. Sărbătorirea este o ocazie potrivită de a pune în valoare o moştenire muzicală de peste 1000 de ani, unică în contextul civilizaţiei umane.

Evenimentul sărbătoreşte mai mult de un mileniu de muzică în Europa şi se constituie într-un proiect de anvergură, cu sute de recitaluri şi concerte, desfăşurate în importante oraşe europene. Toate acestea sunt transmise live de organizatori, prin streaming de internet, şi preluate pe platforma REMA (Réseau Européen de Musique Ancienne) promotor oficial şi coordonator al acestui eveniment. Reţeaua are în acest moment 98 de membri din 23 de ţări europene şi este organismul reprezentativ pentru muzica veche din Europa,. Cele două entităţi din România membre ale REMA sunt: Festivalul de Muzică Veche Bucureşti şi Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc.

Antonio Vivaldi şi muzica sa

Din scrierile vremii, au supravieţuit despre Vivaldi diverse păreri ale celor care l-au cunoscut personal. Se spune că era renumit pentru vanitatea de care dădea dovadă şi chiar pentru dispreţul manifestat faţă de ceilalţi. Scriitorul şi omul de ştiinţă francez Charles de Brosses, care l-a întâlnit personal, menţionează într-una din lucrările sale că Vivaldi spunea adesea despre el însuşi că ar fi fost capabil să compună un concert integral într-un timp mult mai scurt decât cel necesar copierii lui. Guido Bentivoglio – unul dintre protectorii compozitorului – amintea cu amuzament că, într-o corespondenţă către el, datând din 1739, Vivaldi susţinea că deja compusese 94 de opere desi doar în jur de 50 sunt cunoscute până în ziua de azi. Poate cel mai dur critic al său a fost chiar Carlo Goldoni care îşi susţinea ferm afirmaţia: „un excellent joueur de violon et un compositeur médicre”. Fireşte, ei cei de atunci l-au cunoscut mai bine; noi, cei de acum, doar ni-l putem imagina aşa cum a fost dar cu certitudine ne cucereşte prin originalitatea compoziţiilor sale.

Antonio Vivaldi este poate unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori „programatici” ai epocii sale. Desigur, nu putem discuta încă despre „programatism muzical” (adică muzica instrumentală cu program, cu caracter descriptiv) pînă în secolul al XIX-lea. Vivaldi, însă, se alătură acelor compozitori precum cei din şcoala barocă muzicală franceză, de exemplu, care „adoptaseră” considerabil piesele de caracter şi a căror muzică se baza majoritar pe înfăţişarea prin intermediul muzicii a unor persoane de vază din epoca respectivă, pe evocarea caracterelor umane sau ilustrarea multitudinii de aspecte regăsite în natură. Ultima dintre aceste categorii poate fi considerată unul dintre „subiectele” favorite ale lui Vivaldi, expuse inclusiv în cadrul acestui concert.

Exceptând „Anotimpurile” care au clar un caracter descriptiv, în creaţia lui Vivaldi întâlnim lucrări ce poartă titluri precum „La Tempesta di Mare”, „Il Gardellino” ce fac trimiteri directe la aspecte ale naturii sau „L’ottavina”, „L’inquietudine” cu referiri la anumite metode de compoziţie şi interpretare sau la afectul unei anumite lucrări muzicale. Programatică sau nu, muzica lui Vivaldi impresionează nu doar prin originalitatea metodelor de compoziţie şi prin contrastele majore create, ci şi prin aspectul cantitativ. Se pare că ar fi avut dreptate atunci când susţinea că poate compune mai repede decât ar putea cineva copia acelaşi text muzical. Doar creaţia concertistică pentru instrument solo şi acompaniament de cordari cuprinde, în mare, 350 de concerte dintre care 230 sunt dedicate viorii – instrumentul preferat, se pare. O parte importantă a creaţiei sale o reprezintă şi concertele pentru ansamblu de cordari, fără solist, cunoscute de noi sub denumirea de „concerti grossi”. Caracteristice în special şcolii muzicale baroce italiene, acest gen de lucrări muzicale se bazează pe dialogul permanent între soli şi ripieni / tutti şi a fost abordat de compozitori precum Archangelo Corelli, Francesco Geminiani şi Johann Sebastian Bach – acesta din urmă în special în cazul Concertelor Brandenburgice.

Vivaldi era prin excelenţă un foarte abil şi îndrăzneţ orchestrator, aspect ce reiese, în primul rând din maniera originală de construcţie a frazelor muzicale, atât din perspectivă melodică cât şi pe plan armonic. Vivaldi a fost, de asemenea, un inovator, putem spune, al mijloacelor de expresie, în special în cazul viorii. A acordat o foarte mare atenţie articulărilor diferenţiate, utilizării unor procedee precum pizzicato, multe tipuri de arpegiato, folosirea surdinei toate acestea contribuind la crearea unor efecte cromatice multiple, uneori extreme. Se pare că Vivaldi a fost şi unul dintre puţinii compozitori din epoca Barocului muzical european care a exploatat efectele create de o dinamică diferenţiată, anticipând astfel stilul clasic timpuriu.

Mai puţin cunoscută în afara Italiei, comparativ cu muzica sa instrumentală, creaţia vocală a lui Antonio Vivaldi se referă majoritar la genul de operă dar şi la o consistentă listă de lucrări din categoria celor religioase. Regăsim aşadar la Vivaldi lucrări vocal – instrumentale cu solişti, cor şi orchestră dar şi numeroase lucrări de tip solistic, denumite motete. În cadrul acestora din urmă, în mod special, se pot observa influenţele stilului său operistic dar multe dintre acestea poartă amprenta aşa numitului „stile osservato” (stilul strict, caracteristic mai mult lucrărilor religioase). Denis Arnold, unul dintre muzicologii cu o colaborare esenţială la editarea New Oxford Companion to Music (1983), afirma despre motetele lui Vivaldi că sunt adevărate „concerte pentru voce”. Acest fapt poate fi uşor sesizat, inclusiv în cazul motetului „In turbato mare irato” prezentat în cadrul acestui concert. El conţine numeroase pasaje de virtuozitate, secţiuni contrastante în cadrul părţilor, momente care reclamă rezolvări de tipul cadenţelor, toate acestea necesitând asimilarea, de către solistul vocal, a problemelor referitoare la stilul vocal baroc italian, în general, şi cel vivaldian, în particular dar şi o bună stăpânire şi abilitate în rezolvarea momentelor bazate pe tehnica improvizaţiei.

Creaţia instrumentală şi vocal-instrumentală a lui Antonio Vivaldi a reprezentat un moment esenţial pentru evoluţia şcolii italiene de compoziţie. Mai mult decât atât, manierele sale de construcţie şi expresie muzicală, în special în cazul concertelor instrumentale, a fost adoptată cu entuziasm în Europa, în mod particular în Franţa. Pentru faptul că părţile componente ale concertelor sale permiteau o largă paletă de abordări de tip formal, Vivaldi poate fi considerat cel mai important precursor al lui Sammartini sau al fiilor lui Johann Sebastian Bach în evoluţia simfoniei caracteristice perioadei Clasicismului muzical. În acelaşi timp, Vivaldi este cel care a anticipat din plin caracteristicile Romantismului muzical, în special prin accentul pe care l-a plasat majoritar pe mijloacele de expresie muzicală şi poate mai puţin pe atenţia la detalii.

Pentru acest concert, am ales o formulă orchestrală restrânsă, asemănătoare mai degrabă unei formule camerale ceva mai consistente. Este vorba de şase instrumentişti şi o voce de sopran, distribuţia fiind alcătuită dintr-un singur muzician pentru fiecare „partidă instrumentală”. Acest tip de distribuţie era adesea întâlnit şi în epocă fiind adesea dictat de raţiuni practice legate de un număr restrâns de muzicieni sau de adaptarea la un spaţiu de concert mai mic. În încercarea de a recrea atmosfera saloanelor muzicale de atunci, am apelat şi la un spaţiu de concert care să amintească, măcar puţin, de fascinanta lume a reşedinţelor burgheze şi de parfumul serilor de studiu muzical sau de concert ale vremurilor de demult.

 

Artiştii interpreţi.

Cristina Vasilache

Soprana Cristina Vasilache a început studiul muzicii la varsta de 7 ani la Liceul de Arta „Margareta Sterian” din Buzău. După absolvirea liceului, a urmat studiile de licenţa şi Master în interpretare muzicală (canto clasic) la Unversitatea Naţională de Muzică din Bucuresti (clasa prof. Claudia Codreanu).

Pe parcursul acestor ani, a devenit o prezenţă activă pe scenele de operă şi de concert ale ţării. A fost aplaudată pe scene precum Opera Română din Braşov, Filarmonica de stat din Sibiu, Filarmonica „Ion Dumitrescu” (Rm. Vâlcea), Ateneul Popular „M.G. Pastia” (Focşani), Ateneul „Nicolae Bălănescu” (Giurgiu), Muzeul Naţional „George Enescu” (Bucureşti) Palatul Suţu (Bucureşti), Castelul Peleş (Sinaia), Ateneul Român (Bucureşti) şi altele.

În numeroasele spectacole şi recitaluri a abordat un repertoriu variat, de la roluri de comedie (Ciesca din opera Gianni Schicchi de Puccini), la roluri lirice (Musseta din La Boheme – Puccini, Donna Elvira – Don Giovanni si Fiordiligi – Cosi fan tutte de Mozart), apoi la roluri de operetă (Bertha din Lăsaţi-mă să cânt – Gherase Dendrino) în paralel cu apariţii în concerte de oratoriu (J.S. Bach, C. Frank, A. Lloyd Webber, W.A. Mozart şi alţii) dar şi în recitaluri de lieduri.

Ultimul premiu castigat este la Concursul National de Lied Romanesc din 2016 (Premiul al III-lea), iar în 2018 şi-a făcut debutul la Opera Naţională din Bucureşti în cadrul Studioului de Operă cu rolul Doamna 1 din Flautul fermecat de W.A. Mozart. În prezent este angajată ca artist liric la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti.

Mircea Ionescu

Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu şi al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, secţia Pedagogie muzicală promoţia 1997. În 2003 a frecventat cursurile de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck.

Şi-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului Filarmonicii G.Enescu, funcţie deţinută până în prezent. Din 2003 până în 2009 a ocupat funcţia de manager muzical al Bisericii Lutherane din Bucureşti, unde a realizat stagiunea muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice. A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga şi ansamblul Collegio Stravagante din Bucureşti la realizarea mai multor opere baroce precum „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei Naţionale din Bucureşti.

Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră înfiinţată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susţinut concerte în special în Franţa dar şi la Salonic, Atena, Sofia şi Bucureşti. În 2012, împreună cu BBB şi JeanLuc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi, proiect desfăşurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentaţii în toate oraşele importante din Franţa, în Olanda şi Elveţia. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului cu aceeaşi muzică a lui Vivaldi, în Paris. În ţară participă la diverse festivaluri baroce precum Bucureşti, Sibiu, Braşov şi Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze. A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” şi a operei „Fairy Queen” a lui G.F. Haendel. A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă „Esther” şi „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante şi membri ai Corului Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei Balkan Baroque Band susţine anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român.

Rafael Butaru

Violonistul Rafael Butaru este licenţiat al Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A participat la cursuri de măiestrie precum cursul de orchestră şi vioară susţinute de Adam Fischer şi membrii ai Orchestrei Filarmonicii din Viena, cursuri de muzică veche şi perfecţionare instrumentală susţinute de Dieter Weitz şi Cristoph Wyneken, cursurile internaţionale de muzică de cameră susţinute de Chilingirian şi Amadeus Quartet în Londra, Stefan Metz-Orlando Quartet şi Devich Sandor-Bartok Quartet. Este câştigător a numeroase premii la concursuri naţionale şi internaţionale.

În prezent este concertmaestru al Filarmonicii „George Enescu” (Bucureşti) şi al orchestrei Operei Naţionale Bucureşti.

Activitatea sa solistică include concerte susţinute în cadrul stagiunii Radiodifuziunii Române cu Orchestra Naţională Radio si Orchestra de Cameră, cu Orchestra Română de Tineret, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, Festivalul Internaţional Sergiu Celibidache, Festivalul Enescu şi muzica lumii, Young Euro Classic, TIFF, Festivalul Internaţional de muzică de cameră SoNoRo şi numeroase concerte în stagiunile filarmonicilor din ţară. Este membru al „Ludens Piano Trio” şi al ansamblului de muzică veche „I Ludici” alături de care concertează frecvent în cadrul festivalului Sonoro, Vara Magică, Enescu şi Muzica lumii.

Dávid Csibi

Dávid Csibi (n. 1996) a absolvit Academia de Muzică „Gh. Dima” în clasa profesorilor Melinda Béres şi Răsvan Dumitru.

Interesul său pentru muzica de cameră a condus la colaborări cu diferite ansambluri, precum: Cvartetul Obermann, Quarto d’Oro, Trionfale, Baroque Ensemble Transylvania, Concerto Spiralis, Baroc pur şi Simplu, Ensemble Stradivaria – Daniel Cuiller etc.

A frecventat cursurile de măiestrie ale lui Stefan Metz, Kati Debretzeni, Jerry Horner, Anton Steck, Adelina Oprean, Cvartetul Arcadia, Margaret Faultless etc.

A susţinut numeroase concerte atât în ţară, cât şi în străinătate (Germania, Franţa, Italia, Belgia, Anglia, Estonia, Letonia, Ungaria, Bulgaria). În 2018 a fost selectat în Orchestra Barocă a Uniunii Europene (EUBO), unde a participat în proiecte dirijate de Amandine Beyer şi Lars Ulrik Mortensen.

În 2019 cântă ca solist alături de orchestra „Transylvania Galante”. În 2020 este bursier SoNoRo Interferenţe ca violist. În prezent este violonist al cvartetului Intono.

Lázár Zsombor

Lázár Zsombor s-a născut în1985 în Miercurea Ciuc. A studiat violoncel la Liceul de Arte ”Nagy István” din oraşul său natal apoi la Universitatea ”Transilvania” din Braşov, la clasa profesorilor Răzvan Suma şi Anton Niculescu. A urmat cursurile de master ale West Chester University (SUA), la clasa lui Ovidiu Marinescu.

Alături de violoncelul modern, Lázár s-a perfecţionat şi în interpretarea pe violoncel baroc urmând cursurile de măiestrie ale Universităţii de Vară organizate în cadrul Festivalului Muzicii Vechi din Miercurea Ciuc. Aici a avut ocazia de a lucre cu Ulrike Titze sau Ilse Herbert.

Este membru al mai multor formaţii din România sau din străinătate, între care ansamblul de muzică veche Codex, Orchestra de Cameră Ciuc, Balkan Baroque Band, Evilági Group, alături de care a concertat în Ungaria, Franţa, Italia, Portugalia, Slovenia, Spania, Grecia, Slovacia, SUA, etc.

În prezent este profesor de violoncel la Liceul de Arte ”Nagy István” din Miercurea Ciuc şi doctorand la Universitatea ”Transilvania” din Braşov, sub conducerea profesorului Filip Ignác.

István Csata

István Csata s-a născut la Miercurea Ciuc unde a început studiile muzicale fiind elev al Liceului de Artă „Nagy István”. În 2007 a luat licenţa la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la specializarea contrabas.

În prezent, este membru al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj-Napoca.

A început studiul muzicii vechi şi instrumentului viola da gamba ca autodidact, iar ulterior a continuat studiul sub îndrumarea profesoarei Ilse László-Herbert. A participat la cursurile de măiestrie din cadrul Facultăţii de Muzică din Geneva, unde a studiat viola da gamba cu profesorul Guido Balestracci şi basso continuo cu profesorul Pierre-Alain Clerc.

A urmat cursuri de muzică de cameră şi de viola da gamba sub conducerea interpreţilor Bruno Cocset, Hervé Douchy, Mira Glodeanu, Jan De Winne, Françoise Lengellé etc.

A colaborat cu numeroase formaţii de muzică de cameră din ţară şi din străinătate: Ausonia (Bruxelles), Il Gardellino (Bruges), Musica Profana (Budapesta), Chanterelle (ClujNapoca), Codex (Miercurea Ciuc). Este membru fondator al formaţiilor de muzică barocă „Fonte di Gioia” şi „Sectio Aurea”.

Din anul 2015 este profesor de viola da gamba şi violone la cursurile Universităţii de Vară organizate în cadrul Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc.

Raluca Enea

Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secţiile Pedagogie instrumentală – pian şi Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 şi-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.

A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) şi cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele şi Hervé Douchy (Belgia).

A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti, doctor al UNMB (cu o teză despre muzica pentru clavecin a lui J.Ph. Rameau – elaborată sub coordonarea Profesoarei Dana Borşan) şi cadru didactic al Universităţii Transilvania din Braşov.

Raluca este director artistic al Festivalului de Muzică Veche Bucureşti şi coordonează proiectele educative şi de formare în domeniul muzicii vechi susţinute de Asociaţia Culturală Antiqva, în România.