Văcuţa cu tripleţi

O văcuţă din Deva a uimit specialiştii după ce a fătat tripleţi. Sunt trei viţeluşi simpatici – Viorel, Vasilică şi Vlad, numiţi aşa pentru că s-au născut într-o zi de vineri. Proprietarul lor îi iubeşte nespus şi este mândru de micuţii din grajdul său. Bărbatul este mare iubitor de animale şi are ograda plină de orătănii, iepuri, căţeluşi şi capre. Nici că se putea loc mai bun pentru cei trei tăuraşi decât grajdul de la periferia Devei.

„Hai, mă copii, sus! Sus, puturoşilor!” , îi alintă bărbatul, îndemnând micuţii să se ridice din paiele proaspăt aşternute. Nea Ion îi scarpină pe spinare şi nu mai ştie cum să-i alinte de drag ce a prins de viţeluşii Boabei. Vorbeşte cu ei ca şi cum viţeluşii ar înţelege fiecare cuvânt: „No, nu meie afară, afară nu-i voie! No, ce v-aţi speriat, copiii lu` tata?! Nu vă face nimeni, nimic!”

Când a chemat operatorul de însămânţare, nici unul nu îşi imagina că Boaba îi va umple grajdul dintr-o fătare. Acum, Ionuţ Popa nu mai poate de dragul viţeluşilor. I-a îngrijit din prima clipă, de când a ajutat-o pe văcuţa Boaba să îi fete. Noroc că era acasă şi a reuşit să o ajute pe cornută să fete. Mare i-a fost mirarea când, după ce a scos doi, şi-a dat seama că mai vine unul.

„O ieşit unul, cu spatele, în loc să iasă cu botul şi o trebuit să-l trag afară! L-am tras de picioarele din spate. După aia, pe fiecare l-am tras, în braţe i-am cărat şi în iesle cu ei! Puneam unul jos, îl ştergeam cu cârpa, să nu se sufoce, fugeam iară la vacă, rapid, c-o apărut al doilea! După asta am tăt stat şi m-am socotit. Mă… ceva nu-i bine. Când mă uit, mai venea unul!”

„Mă, tată, mă! Cine e copilul meu? Cine-i copiluţu`?”, zice bărbatul, în timp ce îl dezmiardă pe unul dintre viţeluşi. Intră în poiată cu un furcoi plin de lucernă, îndeasă nutreţul în iesle şi îşi strigă neastâmpăraţii la masă: „No, hai la mama voastră, tăţi!”

Chiar dacă sunt trei, îi recunoaşte uşor pe viţeluşi şi le-a învăţat la fiecare obiceiurile. Viorel, cel cu ochelari roşii, e cel mai neastâmpărat, în timp ce Vasilică pare că picoteşte mai mereu.

„Îs trei tăuraşi cu noroc, daţi de bunul Dumnezeu. După atâta muncă şi zdroabă, măcar atâta mulţam! Că de lucru îi în fiecare zi! Nu ai sărbătoare, nu ai duminică, nu ai liber, nu ai concediu. Viorel are mai mult roşu şi îi mai jucăuş, deja dă să împungă. Viorel seamnă cu mă-sa, ăilalţi doi cu taurele. După ce i-a fătat, câtă bucurie pe mine. Mi-a venit să plâng!”

Boaba are 11 ani şi este un minunat exemplar de bălţată românească. Dă 13-14 litri de lapte pe zi, dar acum i-a făcut până şi pe specialişti să se minuneze: „Mai rar să vezi tripleţi la taurine”, spune Alin Prisecaru, operator însămânţare: „Asemenea situaţii de tripleţi la taurine sunt cam rare! Tocmai am aflat de la o colegă că, în judeţul nostru, nu s-a mai întâmplat de mai bine de 10 ani. E primul caz de care am auzit şi, culmea, taman mie mi s-a întâmplat să contribui la treaba asta. Am fost tare uimit când am auzit, pentru că nu mă aşteptam la aşa ceva. E adevărat, sarcini gemelare am mai avut. De exemplu, din 400 de inseminări, între 100 şi 120 sunt gemelare, dar tripleţi, niciodată!”.

Statisticile arată că un asemenea caz de tripleţi la bovine apare câte unul la 700.000 de fătări.

La 61 de ani, bărbatul din Deva are grijă singur de toate animale din curte. Pe lângă mama tripleţilor, mai are două vaci de lapte şi o junincă, toate exemplare frumoase şi mari. Are curtea plină de orătănii: găini, raţe şi iepuri de mai multe rase, o mulţime de căţei şi pisici: „Eu adun toţi puii pe care îi aruncă alţii. Nu pot întoarce privirea şi lăsa un suflet să moară de frig sau de foame!”

Are şi o turmă de capre, condusă falnic de Ţapul Mitică, dar o are şi pe Steluţa, o iapă cu care aduce iarba şi fânul acasă: „Are 18 ani, am îmbrătrânit împreună!” Îngrijirea animalelor îi ia toată ziua.

Bărbatul nici nu vrea să audă de sacrificarea tăuraşilor. Nu ar putea să îi taie din moment ce îi iubeşte ca pe propriile odrasle. „Îs neastâmpăraţi ca şi copiii, exact la fel sunt. Nu se poate să iubeşti copiii fără să iubeşti şi animalele. Vă spun drept că am văzut oameni care au aruncat câini, pisici, direct din maşină, ca pe cârpe sau gunoaie. Şi sunt vii! Acelaşi suflet îl au cu toţii! Îs convins că ăia de fac aşa nici familia nu şi-o iubeşte. Să cunoaşte fiecare după cum îi crescut. Eu am fost crescut de mic cu animale, în gospodărie şi cred că nu mi-am făcut părinţii de râs! Niciodată!”, zice Ionuţ Popa.

Bărbatul este convins că i se va rupe sufletul când va trebui să se despartă de viţeluşii care zburdă acum sub privirea atentă a mamei. Visează la momentul în care îşi va putea vinde casa şi anexele de la Deva şi să-şi cumpere o gospodărie undeva la ţară, unde să îşi poată îngriji liniştit animalele care îi umplu viaţa de bucurie.

Laura OANĂ