Un ministru printre ţurcane (GALERIE FOTO)

„În privirea crescătorului de animale, vezi foarte multă dragoste pentru acest sector”, a declarat ministrul Agriculturii, Petre Daea, după ce s-a întâlnit, la Costeşti cu zeci de ciobani hunedoreni.  Oficialul de la Bucureşti a admirat cele mai frumoase exemplare de ţurcană, a povestit cu oierii şi a fost impresionat de exemplarele masive de ciobănesc asiatic : „Sigur că-mi plac câinii. E primul şi uneori unicul prieten al omului.”

„Aici sunt oile adulte, acolo sunt mioarele, care acum sunt la montă, prima dată. Sunt animale din zona de munte, nu sunt trecute pe hrană cu grâne, pe nimica. Astea, la mesteacăn!”, a primit explicaţii şeful agriculturii. Ciobanii au dat bucuroşi mâna cu ministrul „Că doară ne poartă noroc la subvenţii”, zâmbeşte un expozant.

Ciobanii din Munţii Orăştiei au coborât cele mai frumoase exemplare pentru a le arăta ministrului. Ţurcana este cea mai populară rasa de oi din România, preferată de păstori pentru rezistenţă, dar şi pentru producţia de lapte, carne şi lână.

„Cu astea am crescut, de când am fost copil, când la 14 ani, am scăpat de şcoală. Pe aştea le-am moştenit de la tata pe astea vreau să le moştenească fiu-meu”, zice un cioban după care îi prezintă nişte berbeci straşnici ministrului: „Să trăiască dom` ministru! Îs Petru Toncea de la Subcetate”, zice bărbatul şi ţine tare de exemplarul pe care îl mângâie ministrul peste ţarc nu care cumva berbecul să-l ia în coarne.

Un pas mai încolo, un cioban îi zice lui Daea: „Îmi place că aţi făcut facultate, că aţi secerat şi aţi făcut snopi de grâu. Din ăsta om trebuie în fruntea ţării! Un ministru care-o plecat de jos şi ştie munca ţăranului”.  Copleşit de laudă, ministrul îşi întinde un ditamai zâmbetul pe faţă, care îi dispare după ce omul îi povesteşte de ceva probleme cu monta. La întâlnirea cu un cioban de la Boşorod, ministrul îşi aminteşte: „Pe Platoul Luncanilor am fost cândva, la Bodea, la nuntă!”

După o vară secetoasă, oamenii aşteaptă subvenţiile de la Ministerului Agriculturii, bani care îi pot ajuta să treacă iarna cu animalele lor. Ciobanii şi-ar dori din partea autorităţilor sprijin: „Cu desfacerea mărfii, îi mai bine să n-o mai dăm la intermediari, să putem s-o vindem noi direct, aia ar fi pe primul loc. Restul, e muncă! Nu putem cere la Bucureşti să ne deie ciobani dacă nu găsâm! Oamenii pleacă, să duc afară… Eu muncesc cu femeia, cu copilul. Cu lâna, o aruncăm ce să facem?! Ar trebui să avem unde da lâna, să ai unde da un miel, să poţi să dai brânza”, zice un păstor, completat de altul: „Ne-ar putea ajuta cu subvenţia, să vină un pic mai repede, să ne-o deie, că anul o fost foarte secetos, mâncarea-i foarte slabă, cheltuielile-s mari, preţul la miei e mic, lâna?! Aruncăm mai mult! Acum o promis că ne ajută cu un leu pe kilogram. Am dat-o la un preţ de nimica! 50 de bani! Pe kilogram! Ăla-i preţ?! Putem spune că-am aruncat-o! Asta e…”

Ministrul însă pare încântat de discuţiile cu ciobanii: „Oameni deosebiţi, cu greutăţi formidabile! Aţi văzut o femeie, care face şi pe ciobanul, deci ciobăniţă, pur şi simplu, care se duce la stână, care, dacă nu se întâlneşte într-o zi cu lupul, a doua zi, vine de două ori! Daţi-vă seama câtă dragoste e la femeia aceasta pentru aceste animale care îi asigură pe de o parte câştigul şi traiul zilnic şi, pe de altă parte, îi dau speranţa că nu este singură!”

După ce a trecut pe la ţarcurile cu oi şi berbeci, ministrul a declarat ca a luat deja măsuri pentru ca ciobanii să nu mai fie nevoiţi să arunce lâna. Statul va plăti o subvenţie de 1 leu pe kilogramul de lână şi s-a promis realizarea a minim opt centre regionale de colectare, în primă fază.

„Am dat drumul la programul de sprijin pentru crescătorii de ovine, pornind de la faptul că până acum o mare parte din cantitatea de lână, peste 70% din lâna oilor, fie că se abandona pe câmp, fie că îi dădea foc. Pentru că este foarte greu să ardă, foloseau mijloace suplimentare sau soluţii ca să poată să ardă aceste cantităţi de lână. În programul de guvernare am stabilit o formă de sprijin prin stimularea vânzării lânii, există o HG şi un program care a început să funcţioneze: sunt la această dată peste 32.000 de oieri care s-au înscris în acest program ca să primească, când se valorifică cantitatea de lână un leu pe kilogram”.

Nu se ştie exact însă cum va fi folosită această lână adunată de la ciobani. O idee a ministrului este să fie cumpărată şi folosită de constructori: „Există şi practic pus în aplicare, cu începuturi timide, dar care vor căpăta dinamism şi vor fi din ce în ce mai multe asemenea locaţii de prelucrare a lânii şi folosirea ei ca termoizolant, în construcţii”.

Ministrul a declarat că primele subvenţii pentru anul agricol 2017-2018 vor fi plătite la mijlocul lunii octombrie, iar valoarea sumelor alocate este de 2,7 miliarde de euro. „Avem data de 16 octombrie, pe care toţi fermierii o aşteaptă. Asta va fi prima zi când vor începe să apară subvenţiile pentru anul agricol 2017-2018. Din această iarnă, dăm subvenţiile şi pentru zootehnie. Este un efort formidabil pentru ţară pentru că acest efort se comensurează într-o sumă de 2,7 miliarde euro pe care trebuie să-i dea întâi ţara şi apoi să-i ia de la Uniunea Europeană”, a precizat ministrul care spune că banii pentru subvenţiile din această toamnă, sunt în bugetul Ministerului Agriculturii.

În prezent, sunt foarte puţini producători români care mai ştiu să prelucreze şi mai folosesc lâna autohtonă. Majoritatea sunt din judeţul Sibiu şi fac din lâna oilor haine şi ţundre pentru ciobani. Ioan Albu a venit la Costeşti de la Miercurea Sibiului cu pături, straiţe, veste şi scurte şi pâslă cu căptuşală din blană de oaie.

„Din 1978, lucrez cu lâna şi blăburile de oaie. Am 40 de ani de activitate. Lâna o luăm de la ciobani, o toarcem, facem fir şi apoi ţesături călduroase. Le cumpără mai ales ciobanii. Ei aduc lâna şi noi le facem manopera, le dăm produsele gata. Cu o haină din asta te poţi culca în zăpadă şi nu simţi iarna!” La Costeşti, la standul sibianului, nu s-au oprit doar ciobanii, ci o mulţime de orăşeni au ţinut să probeze cojoacele şi să pipăie pieile. „Îmi plac lucrurile autentice şi astea sunt frumoase. Sunt convins că ţin bine de cald. produse din lână cu greu mai găseşti în ziua de azi când majoritatea produselor sunt sintetice. Aş da polarul meu pe o vestă din asta imediat”, spune un domn de la Deva.

Tot la standuri, pe lângă o mulţime de potcoave, clopote, talăngi, bice, hamuri şi alte produse utile în gospodăria ţărănească, localnicii din Şureanu au adus produsele realizate în gospodării, din lapte de oaie.

„Avem unt, telemea, brânză de burduf, toate sunt făcute de bunica aşa cum a învăţat ea, în copilărie. Noi, nepoţii, am venit să o ajutăm cu vânzarea. Am adus şi slănină şi ţuică ca să poată omul cumpăra de la noi tot ce trebuie pentru o masă românească”, spune Mihaela Lăscoiu din Grădiştea de Munte. La stand, lumea se adună şi se minunează privind untul de casă care nu are nimic din culoarea celui din magazine.

Sărbătoarea crescătorilor de ovine ,,Ţurcana regina munţilor”,, a ajuns la a XIII-a ediţie şi a devenit cel mai mare târg de oi din judeţul Hunedoara. „Mulţumim la Dumnezeu că e timp frumos! A plouat puţin zilele trecute, dar noi ne-am rugat pentru ploaie că a fost prea mare seceta. Acum e vreme bună şi sunt veniţi oameni din toată România la această sărbătoare. Nu bucurăm că a venit şi ministrul, pentru că orice lucru bun făcut la Buicureşti ne ajută şi pe noi ca administraţie locală”, zice Vasile Marian Inăşesc, primarul comunei Orăştioara de Sus. Şi mii de oameni au venit la Costeşti, atât de mulţi încât orice loc din apropierea târgului a fost sufocat de maşini. Localnicii şi-au închiriat curţile care au devenit „parcări private”. Mulţi au străbătut mai bine de doi kilometri pe jos ca să ajungă la târgul de oi.

Laura OANĂ