CU RĂUL, CĂTRE BINE: Cele două fețe ale României necăjite

MOTTO

Din mocirlă nu poți ieși decât către lumină.

Două fețe ale României, în lumea civilizată: Laura Codruța Kovesi, simbolul românilor care reușesc prin educație serioasă și muncă cinstită și Rovana Plumb, simbol al celor care reușesc prin golănie, corupție, minciună, agresivitate și, deseori, educație precară.

Dacă, în România, Laura Codruța Kovesi este pedepsită de politicienii puterii și alungată din poziția social-profesională pe care o merită, în Europa civilizată munca ei de profesionist educat este respectată prin deschiderea către una dintre cele mai importante funcții de responsabilitate din uniune: aceea de procuror șef european.

Dacă, în România, Rovana Plumb este ridicată în slăvi și dăruită, cu neam și prieteni, cu funcții în fruntea țării, cu grămezi de bani din buzunarele cetățeanului român, în Europa civilizată șmechereala ei de doi bani, golăneala și aroganța de ciocoi român nu emoționează pe nimeni, nu generează respect și nu-i deschid calea către funcții de responsabilitate.

Două fețe ale României, în lumea civilizată: una, senină, ne face mândri că școala românească și munca cinstită produc o carieră profesionistă de nivel internațional ca a Laurei Codruța Kovesi, alta, strâmbată de ură, ne face să ne simțim umiliți de faptul că arătăm lumii cum demagogia ieftină, ciocoismul și agresivitatea perversă sunt „ambasadori” ai României, trimiși de putere să urce și în fotoliile diriguitoare ale UE.

Două fețe ale României de astăzi și cred că suntem nevoiți, mai mult ca oricând, să stabilim cât de curând, ce față ne reprezintă cu adevărat, în fapt, ce țară vrem să propunem, de-acum încolo, lumii civilizate.

Refuz să cedez tentației de a înnegri orizontul de așteptare al românilor, preferând să văd și un mare bine, în marele rău pe care-l trăim acum.

Mă gândesc, astfel, că nenorocirea în care puterea PSD-ALDE din ultimii ani a cufundat România, prin promovarea peste deja-mocirloasa politică românească a unei spume de analfabeți, infractori, escroci, găinari ca „elită a țării”, prin acapararea, cu membri ai acestei spume murdare, celor mai multe dintre pozițiile de decizie din societatea românească, prin înjosirea socială a tuturor oamenilor educați, această nenorocire trebuie să aibă un rost salvator. Nu cred în blestemul de a rămâne o țară guvernată de lepre și analfabeți și, tocmai de aceea, încerc să văd un rost modelator și salvator în starea de extremă umilință pe care România și românii o trăiesc acum.

Poate că era nevoie să ne cufundăm în această neagră mizerie, creată de unii dintre cei mai josnici conaționali, pentru a înțelege că indiferența, lipsa de implicare, pasivitatea în fața asaltului analfabetismului și imposturii sunt atitudini periculoase care distrug speranța, mai ales pentru generațiile pe care le obligăm să crească în această mizerie politică și socială.

Era, probabil, nevoie ca oamenii educați și muncind cinstit din România să fie umiliți, ca întreg al nației, în întreaga lume civilizată, de gașca de amputați intelectual și moral care conduce, vremelnic, țara. Doar suportând, la limită, o astfel de umilință, poți înțelege de ce este periculos să stai deoparte la alegeri, lăsând să triumfe hoția și ciocoismul, viitorii cotrobăitori parșivi ai buzunarelor noastre, oricum indecent de pustiite.

Dacă nici această lecție de umilință la care ne-au supus politicienii puterii în ultima vreme nu se va arăta de folos – prin reinstaurarea, măcar în pași, meritocrației și profesionalismului, prin curățarea clasei politice din fruntea țării și a administrației publice, prin reîntoarcerea la respectul față de educație și bun simț -, atunci chiar nu există viitor pentru România, iar asta nu cred, în ruptul capului.

Pentru că mai jos decât unde suntem, nu cred că putem merge, suntem nevoiți să urcăm și ar fi bine să nu mai așteptăm câteva generații până ne urnim, ci s-o luăm la pas vioi!