9 – 11 noiembrie 1940: Regele Mihai I și Regina Mamă Elena, oaspeți ai județului Hunedoara, la: Orăștie, Turdaș, Deva, Sarmizegetusa, Hațeg, Hunedoara și la bisericile cneziale de la Sântămăria Orlea, Strei, Streisângeorgiu și Densuș

A rămas un fapt mai puțin cunoscut cititorilor acela că, în zilele de 9, 10 și 11 noiembrie 1940, la doar două luni după inaugurarea celei de-a doua domnii, Regele Mihai I, împreună cu Regina Mamă Elena, au fost oaspeții județului Hunedoara, vizitând Orăștia, Deva, siturile istorice de la Turdaș și Ulpia Traiana, Hațegul, Castelul Corvinilor, dar și bisericile cneziale de la Sântămăria Orlea, Strei, Streisângeorgiu și Densuș.

Regele Mihai I și începutul unei domnii în împrejurări vitrege

Nefastul an 1940 a marcat sfârșitul „României Mari”, așa cum fusese ea edificată în 1918. Sub efectul „Tratatului Ribbentrop-Molotov” și a „Dictatului de la Viena”, țării noastre îi erau răpite: Transilvania de Nord-Vest, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Cadrilaterul. Din perspectivă politică, amputările teritoriului național au fost considerate un eșec major al domniei regelui Carol al II-lea, context în care, suveranul s-a văzut obligat să renunțe la tron, în favoarea fiului său, și să părăsească țara. În atari împrejurări, la 6 septembrie 1940, domnia a fost preluată de către tânărul rege Mihai, în vârstă de 19 ani. Totodată, mama suveranului, principesa Elena, a revenit în țară din exilul impus de fostul rege, a primit titlul de „Regină Mamă”, cu apelativul de „Majestate”, devenind cel mai apropiat consilier personal și confident al Regelui Mihai.

Pe de altă parte, într-un context geopolitic vitreg pentru țara noastră, la 14 septembrie 1940, Antonescu s-a asociat la guvernare cu Mișcarea legionară, astfel încât, pentru cinci luni de zile (14 septembrie 1940 – 14 februarie 1941), România s-a transformat în „Stat Național-Legionar”. Regimul politic instaurat atunci și-a dezvăluit repede fațeta antidemocratică, dedându-se la acțiuni ultranaționaliste, extremiste, xenofobe, antisemite și de teroare. De asemenea, în tentativa lor de a acapara puterea, legionarii au constituit formațiuni speciale ale așa-zisei „poliții legionare”, în paralel cu poliția statului, iar majoritatea prefecților și primarilor au fost numiți dintre membrii Legiunii.

Guvernul totalitarist condus de Antonescu, împreună cu Horia Sima, a încercat să marginalizeze instituția Monarhiei constituționale, Regelui Mihai rezervându-i-se o poziție simbolică, de suveran cu drepturi limitate. Deși era „curtat” de către legionari, inclusiv prin încercarea unei apropieri onomastice dintre titulatura legiunii, ce includea patronimul „Arhanghelul Mihail”, și numele de botez al suveranului, în realitate, Regele Mihai a avut o atitudine rezervată, circumspectă față de această formațiune politică extremistă. Într-un interviu târziu, realizat de Stelian Tănase, la întrebarea „Cum îi vedeați pe legionari?”, fostul suveran al României a răspuns: „Eram destul de neutru, fiindcă nu înțelegeam nimic, dar când am văzut că încep să moară oameni, indiferent de motive, a început să mă frământe. […] Și atunci m-am întrebat – ce fel de oameni sunt ăștia?… Acolo am început puțin să întrevăd că ceva anormal se întâmplă” (Stelian Tănase, Conversații cu Regele Mihai, ediție îngrijită de Elena Vijulie, București, Corint Books, 2018, pp. 60-61). Istoricul Adrian Cioroianu, chiar afirma că, între „Garda de Fier” și monarh, „nu a existat nicio legătură” (Regele Mihai I, la 90 de ani. Cele mai controversate momente ale vieții, în „Evenimentul Zilei”, evz.ro, ediția on line din 24 octombrie 2011). Cert este că, la scurtă vreme, Regele s-a delimitat față de Mișcarea legionară, pentru ca, la 23 ianuarie 1941, această formațiune politică extremistă să fie înlăturată de la putere cu ajutorul armatei.

 

Un tânăr suveran marginalizat de „guvernanții” vremii, călător în mijlocul românilor, care îl doreau „să fie reîntregitorul neamului românesc”

Cu toate că era nevoit să stea mai mult pe la Sinaia, totuși, suveranul nu a pierdut legătura cu românii, călătorind în lungul și în latul țării, ori de câte ori acest lucru a fost posibil.

A rămas un fapt mai puțin cunoscut acela că, la doar două luni după inaugurarea celei de-a doua domnii, Regele Mihai, împreună cu Regina Mamă Elena, au efectuat o vizită în județul Hunedoara, în zilele de 9, 10 și 11 noiembrie 1940.

Periplul hunedorean a avut loc, după o zi de la aniversarea onomasticii Regelui Mihai. În 8 noiembrie 1940, la praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, la Iași, fusese organizată o mare festivitate dedicată „zilei numelui Majestății Sale Regelui Mihai I”. Însă, și în județul Hunedoara, ziua onomastică a Regelui Mihai, decretată sărbătoare legală, se celebrase, în marea majoritate a localităților, prin oficierea de „Te Deum”-uri, desfășurarea unor ceremonii militare, ținerea de lecții festive în școli, organizarea de baluri caritabile. La un atare eveniment, derulat la Petroșani, protopopul Ion Duma „a ținut o cuvântare, aducând omagii M(ajestății) S(ale) Regelui Mihai I și urându-i să fie reîntregitorul neamului românesc”. Dacă Regele Ferdinand intrase în memoria colectivă a românilor cu atributul de „Întregitorul”, iată că, pe fondul marilor pierderi teritoriale suferite în anul 1940, de la tânărul Rege Mihai, poporul aștepta „…să fie reîntregitorul neamului românesc”, adică monarhul învestit să refacă granițele „României Mari”…

 

O vizită regală, pentru care s-a mobilizat întreaga suflare a orașului Deva

După cum relevă mărturiile arhivistice, cu puțin timp înaintea datei de 9 noiembrie 1940, autoritățile publice locale din Deva erau avizate în ceea ce privea preconizata vizită regală. „Primăria orașului reședință de județ Deva” s-a numărat între organizatorii primirii oficiale a acestora, „…întrucât înalții oaspeți vor fi găzduiți timp de trei zile în Deva, de unde vor vizita diferite regiuni ale județului, întorcându-se înapoi în orașul nostru”.

În acord cu prevederile „Programului sosirii și primirii M.S. Regelui Mihai I și a M.S. Reginei Mamă în Deva, în ziua de 9 Nov. 1940”, pregătirile s-au efectuat cu minuțiozitate. Deoarece se anticipa „sosirea în orașul Deva, cu mașini dinspre Orăștie, de la orele 17.30”, iar la începutul lunii noiembrie se însera devreme, de-o parte și de alta a străzii principale, urmau să fie amplasate șiruri de „legionari sau elevi,… cu torțe aprinse”. În dreptul spitalului, s-a ridicat o „Poartă de triumf”, pe sub care aveau să treacă oaspeții regali. În zona centrală a orașului, pe Rege aveau să-l întâmpine: elevii școlilor din oraș, autoritățile civile și militare, delegațiile țărănești și reprezentanții societăților culturale.

De asemenea, în preziua sosirii, la 8 noiembrie 1940, primarul urbei reședință de județ, dr. G. Drăgan, lansase următorul apel către cetățenii Devei:

„Cetățeni!

            „(…) Pentru a da dovada nețărmuritei noastre dragoste și a profundului devotament de care suntem pătrunși față de Augustul Suveran și Augusta Sa Mamă, fac un călduros

Apel

Către toți cetățenii acestui oraș, să participe la primirea înalților oaspeți, manifestându-se sentimentele de căldură sufletească și iubire cu care îi învăluim în drumul lor de recunoaștere a acestui colț de țară.

Proprietarii caselor situate pe străzile: 6 Septembrie (de la bariera orașului dinspre Simeria până la strada Regele Ferdinand), Piața Unirii, Regina Maria, Aurel Vlaicu (de la Tribunal până colț Str. Octavian Goga), Avram Iancu (până colț Str. A. Șaguna), vor fi iluminate toate încăperile dinspre stradă, prin aprinderea tuturor luminilor electrice, între orele 17-22.

Toate edificiile vor fi pavoazate cu drapele, covoare și flori, vitrinele și intrările magazinelor vor fi bogat iluminate, împodobite cu tablourile Majestăților Lor și treicolor.

Cetățenii se vor înșirui de-a lungul parcursului, de la barieră până la Prefectură, pe trotuare.

Prin prezența noastră, de la mic la mare, la această manifestare de dragoste față de cei ce întruchipează mândria noastră națională, vom arăta că înțelegem spiritul vremurilor noi, despre care credem că vor aduce o soartă mai bună și viitor de aur Neamului nostru românesc.

Deva, la 8 Noemvrie 1940.

Primar,

Dr. G. Drăgan”.

Sâmbătă, 9 Noiembrie 1940, prima zi a vizitei regale în județul Hunedoara, la Orăștie, Turdaș și Deva

Una dintre puținele cronici ale acestei vizite a apărut în ziarul „Universul”, într-un context jurnalistic oarecum „eclipsat” de urmările teribilului seism din noaptea de 9/10 noiembrie 1940, cataclism petrecut tocmai pe când suveranul țării se găsea la Deva. Răsfoind colecția acestui periodic, aflăm că, în după-masa zilei de 9 noiembrie 1940, Regele Mihai și Regina Mamă Elena au ajuns pe meleagurile hunedorene, venind de la Sinaia, cu automobilul. Erau însoțiți de o mică suită, din care sunt menționați: Nelly Catargi – doamna de onoare a Reginei Mamă, maiorul Mircea Tomescu – adjutantul Regelui Mihai și Eugen Bianu – „subdirector general al Siguranței”. La limita estică a județului Hunedoara, în hotarul comunei Șibot, auguștilor oaspeți le-a ieșit în întâmpinare prefectul Iosif Costea.

Pe drumul către Deva, au poposit la Orăștie, „unde au fost viu aclamați de întreaga populație a orașului”, precum și de către cei veniți din împrejurimi. În piața centrală a orașului, Regele și Regina Mamă au avut parte de „o entuziastă primire”, aranjată de „autoritățile (locale), armata cu muzica, legionarii și școlile cu cântece…”. Cei doi vizitatori regali au putut remarca absența statuii Regelui Ferdinand din ringul pieței orăștiene, monumentul fiind demontat în anul 1936, pentru a face loc zidirii unei biserici, al cărei hram urma să fie „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. În prealabil cu o zi, la 8 noiembrie, la nivelul Garnizoanei Orăștie, preotul militar Vințan celebrase un „Serviciu Divin” în cinstea Regelui, care era și patronul onorific al Regimentului nr. 92 Infanterie din localitate.

Următoarea oprire, de circa o jumătate de oră, a avut loc la Turdaș, în perimetrul așezării preistorice de acolo. Situl le-a fost prezentat de către arheologul și profesorul universitar Constantin Daicoviciu.

În jurul orei 18.00, la ceas de seară, Regele Mihai și Regina Mamă Elena ajungeau la porțile Devei. Orașul „era îmbrăcat în haine de mare sărbătoare”, cu drapele tricolore și cetatea Devei iluminată electric, pentru întâia-și dată. Portretul Suveranului fusese expus în vitrinele magazinelor de pe traseu, iar Palatul Prefecturii, „împodobit artistic”, și casele din centrul urbei își întâmpinau oaspeții cu luminile aprinse. Iluminat a fost și drumul străbătut, până la poalele cetății, de automobilul regal: de-o parte și de alta, stăteau rânduiți, în șiruri, elevi și legionari, cu torțe aprinse în mâini. Populația, mobilizată în număr mare, „…a ținut să facă o caldă manifestație de simpatie, dragoste și devotament pentru Majestățile Lor”. În dreptul spitalului, coloana oficială a trecut pe sub un „Arc de triumf”, special ridicat pentru acea ocazie.

Mulțime multă i-a întâmpinat, în Piața Prefecturii. Aici, „[…] așteptau, în haine de sărbătoare, toți reprezentanții autorităților civile și militare, elevii tuturor școalelor, garnizoana legionară Deva,[…] precum și muzica Societății «Mica» din Brad. Au făcut o deosebită impresie frumoasele costume naționale ale moților, soțiile moților cu tulnice și minerii, cu felinarele aprinse”. De asemenea, erau prezente delegații din localitățile: Ilia, Brad, Baia de Criș, Țărățel, Gura Barza. Un condei de la ziarul „Curentul” scria: „La sosirea Majestăților Lor, au izbucnit din piepturile mulțimii puternice urale”.

O gardă de onoare l-a întâmpinat pe Regele Mihai, în timp ce „muzica militară a intonat Imnul Regal”. Edilul Devei, dr. G. Drăgan, „a oferit înalților oaspeți tradiționala pâine cu sare, urându-le bun sosit în cetatea (orașul – n.n.) Devei”. În micul gang de sub balconul Prefecturii și „până la scările principale din interiorul palatului”, se realizase un coridor, cu „elevii și elevele de la școala primară, îmbrăcați numai în costume naționale”. În Sala festivă, ornamentată cu efigiile heraldice ale Corvinilor, „șefii de autorități” le-au prezentat omagii celor doi oaspeți regali. Acompaniați de uralele poporului, „[…] Regele Mihai și Regina Mamă Elena au apărut în balconul (Palatului – n.n.) Prefecturii, de unde au salutat mulțimea”.

Din păcate, fotografii care să imortalizeze aceste momente nu s-au realizat, deoarece afară deja se înnoptase.

Organizarea primirii oaspeților regali din toamna anului 1940 nu a fost cu nimic mai prejos, decât cea pregătită împăratului Franz Jozef și arhiducelui moștenitor Rudolf, în septembrie 1887, când, și atunci, Deva s-a pregătit cu arcuri de triumf, șiruri de torțe arzânde și zidurile cetății luminate cu făclii de magneziu.

 

Marele cutremur din 10 noiembrie 1940, resimțit de Regele Mihai, la Deva

Oaspeții regali au fost găzduiți „la prefectura jud. Hunedoara, unde au luat masa și au dormit”. Dar, din nefericire, în acea noapte de 10 noiembrie 1940, la ora 3.39 dimineața, în România, s-a produs un puternic cutremur de pământ, cu efecte devastatoare în părțile de sud, est și centru ale țării, numărul estimat al victimelor cifrându-se la cca. 1000 de morți și 4000 de răniți. Seismul a cauzat pagube reduse, la Deva. Corespondenții de presă din orașul cu cetate raportau: „La Deva,… Cutremurul a durat timp de aproape două minute. Victime nu sunt. Mai multe ziduri au crăpat. Populația a fost trezită din somn”.

Din somn, au fost treziți și Regele Mihai, cu Regina Mamă. Despre efectele cataclismului, au aflat pe cale telefonică, într-un registru de însemnări zilnice menționându-se: „Se află prin telefon, din București, pagubele pricinuite de cutremur”. Pus în fața tragicului eveniment, suveranul ar fi intenționat să-și suspende periplul hunedorean, însă, iminența unor replici ale cutremurului și riscul la care ar fi fost expus în capitală, au determinat o amânare prudentă a reîntoarcerii la București. Așa se face că, el și-a întrerupt vizita, o zi mai târziu, în 11 noiembrie 1940.

Duminică, 10 noiembrie 1940, cea de-a doua zi a Majestăților Regale în județul Hunedoara, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Hațeg și Hunedoara. Recepție regală, în sala de festivități a Palatului Prefecturii

În ziua de duminică, 10 noiembrie 1940, Majestățile Lor au vizitat: situl arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, precum și orașele Hațeg și Hunedoara.

La Sarmizegetusa, i-au întâmpinat primarul localității, cu pâine și sare, dar și „legionarii și populația satului”. Profesorul Constantin Daicoviciu le-a prezentat „ruinele anticei cetăți Sarmizegetusa” și „recentele săpături, de o mare valoare pentru neamul nostru”. La ghidaj, a mai asistat arheologul Vladimir Dumitrescu – director al Muzeului Național de Antichități și Secretar de Stat pentru Culte și Arte în Ministerul Educației Naționale, Artelor și Cultelor.

Evenimentul a rămas imortalizat în câteva clișee fotografice, reproduse în articolul de față.

Într-un document manuscris, păstrat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fostul secretar particular al Regelui Mihai și mareșal al Curții Regale, Ioan Mocsonyi-Stârcea, consemna că suveranul îi relatase unele amănunte privitoare la acest episod: „Majestățile Lor vizitaseră, cu prilejul șederii lor în sud-vestul țării, […] ruinele romane de la Sarmizegetusa și tabăra legionarilor, care lucrau, prestând o muncă voluntară, la excavațiile ce se făceau, cred, sub oblăduirea Profesorului Daicoviciu. Firește că aceștia au profitat de ocazia unică ce li se oferea astfel, prin prezența Suveranilor, […] pentru a le face o primire entuziastă […], la vatra taberei, în jurul focului buștenilor de brad, cu ridicarea drapelului, raportul comandantului taberei, onorul, discursuri înflăcărate, imnuri, cântece, jocuri naționale și masa sub bolta cerului, cu mâncăruri caracteristice regiunii și mediului «mioritic». [… ] Majestățile Lor […] păstrând, încă atunci când mi-au povestit realitatea, […] o caldă și duioasă amintire acestei zile…” (Arhivele C.N.S.A.S., dosar P 010933, vol. 2: „Problema 23 August (1944)”, ff. 114-115).

A urmat apoi un scurt popas la Hațeg, unde, primarul cu legionarii le pregătiseră un cadru sărbătoresc. Reporterul de la ziarul „Universul” consemna: „Aici, întreaga populație, cu preoții în odăjdii, și o mare mulțime de cămăși verzi (legionari – n.n.),… au făcut o primire frumoasă înalților oaspeți”.

Fotograful hațegan Jozef Horvat a surprins un instantaneu cu Regele Mihai, primind onorul, în centrul Hațegului, clișeu pe care îl vom insera în cele ce urmează.

De remarcat că, Regele Mihai mai vizitase, în două rânduri, Țara Hațegului, în calitate de principe moștenitor al tronului: întâia dată, în anul 1934, alături de tatăl său, fostul Rege Carol al II-lea, iar a doua oară, în 1935, împreună cu dascălii și colegii Clasei Palatine.

O altă escală a călătoriei a reprezentat-o Hunedoara. Ajunși aici, oaspeților le-au ieșit întru întâmpinare: primarul orașului, preotul Gheorghe Tarcea, „populația orașului Hunedoara și garnizoana legionară”. Prânzul l-au luat la Cazinoul Uzinelor de Fier din localitate, pentru ca, în decursul după-amiezii, Familia Regală să cerceteze „istoricul castel al lui Ioan Corvin de Huniade, unde, de asemenea, li s-au dat explicații de domnul Daicoviciu”.

Pe drumul de reîntoarcere către Deva, la Peștișu Mare, Cristur, Sântuhalm, înalții oaspeți au fost „aclamați de populația satelor”.

Ziua de 10 noiembrie 1940 s-a finalizat cu o recepție, desfășurată începând cu ora 18, în sala festivă a Prefecturii, „[…] la care au participat și șefii cultelor și autoritățile civile și militare”. Primarul dr. Gheorghe Drăgan a onorat oficiile de gazdă, prezentându-i Regelui oficialitățile hunedorene. Totodată, cu aceeași ocazie, „din partea orașului Deva, s-a oferit Majestății Sale Reginei Mamă Elena un frumos costum național”. Din păcate, în zilele noastre, monumentala sală de festivități a Palatului Administrativ din Deva (monument istoric, cod LMI HD-II-m-B-03224) a fost „transformată” într-o sală de consiliu, fiind scoasă din utilitatea inițială, dar și din circuitul turistic.

 

Luni, 11 Noiembrie 1940, final de sejur regal în județul Hunedoara. Un dejun „cu peripeții” la Orăștie

Sejurul regal în județul Hunedoara, s-a încheiat, în ziua de luni, 11 noiembrie 1940. La trecerea prin Orăștie, locuitorii au ieșit să-i salute, „cu același entuziasm”, pe oaspeții regali. La dorința expresă a Regelui, „au luat masa, cu suita, la domnul Aron Demian, inspector general al învățământului secundar”.

Prânzul a fost servit, în sufrageria locuinței familiei Demian, situată în incinta Liceului „Aurel Vlaicu”. Fiica profesorului Aron Demian, doamna doctor Ileana Pașca, pe atunci elevă la liceu, mărturisea, cu plăcere, câteva episoade hazlii, care s-au produs în timpul mesei. La un moment dat, mama acesteia, doamna Maria Demian, a observat că platoul cu sandvișuri dispăruse din holul unde fusese așezat. De fapt, ce se petrecuse? Regina Mamă Elena îl răpise și-l dusese în sufragerie, unde toți se serveau cu poftă, deoarece îi cam răzbise foamea. Amfitrioana a apreciat acest gest ca pe unul familiar, dând o atmosferă intimă, prietenească, prânzului. Tinerei Ileana Demian (căsătorită Pașca) i-a revenit sarcina de a servi băutura înalților oaspeți. La servirea vinului, în paharul Regelui a căzut o fărâmă din dopul de plută al sticlei. Stânjenită, Ileana a dat să schimbe paharul, cerându-și scuze, dar tânărul Rege Mihai a prins-o ușurel de mână, spunându-i că nu se întâmplă nimic și a băut vinul din paharul acela.

Redacția ziarului „Libertatea” aduce și alte completări, notând: „Majestatea Sa (Regele Mihai – n.n.) a vorbit și a stat la masă cu Părintele Pr. Ioan Moța de la Orăștie”. Cine și-ar fi închipuit că, după numai 9 zile, la 20 noiembrie 1940, părintele protopop Moța avea să își dea obștescul sfârșit!

Cronicarul de la „Universul” mai scrie că, după dejun, familia regală și-a luat bun rămas de la Orăștie, „[…] în uralele nesfârșite ale populației”.

Potrivit unui „Comunicat al Casei Regale din 14 noiembrie 1940”, în același context, la 10-11 noiembrie 1940, familia regală ar fi vizitat și „Bisericile (din) Sântămăria-Orlea, Strei, Streisângeorgiu și Densuș”, fapt semnalat și de gazeta „Unirea” din Blaj.

În seara aceleiași zile, Majestățile Lor s-au pornit spre București, pentru a vizita răniții de pe urma cutremurului, internați în spitalele din capitală.

 

dr. Dorin Petresc